Câteodată am atât de mult entuziasm in mine, încât stârnesc zâmbetele celor din jur. Alteori sunt atât de mânios încât toată lumea se prăpădeşte de râs.
Dintotdeauna, sau mai bine zis de când am fost învăţat să citesc mi s-a părut că toată povestea despre viaţă este o mare minciună menită să ne ţină cu forţa pe pământ astfel încât să nu îndrăznim să ne ridicăm aripile spre cer. Încetul cu încetul, m-am dezmeticit şi mai aiurea din toată avalanşa informaţională şi împleticit desculţ în parcul ideilor aberante am hotărât să devin scriitor. Debusolat însă de trecerea prea grăbită a timpului, am umplut un biblioraft cu scris mărunt, documentat, foarte detailat despre un anumit subiect pe care probabil o tipografie va binevoi să-l scoată la lumină într-o zi când un binevoitor va avea răbdare să tasteze tot acel text într-un format cât de cât agreabil şi pe cât se poate electronic. Despre mine nu pot să spun prea multe. Citesc suficient de mult, am o viaţă destul de agitată şi probabil că dacă nu mă atrăgea timpuriu acest lucru numit computer acum aveam cu totul alte preocupări mai puţin intelectuale. Când sunt întrebat unde lucrez şi ce fac îmi place să povestesc următoarele: lucrez într-un mare parc din Bucureşti unde funcţia mea de bază este să strâng frunzele. Indiferent de anotimp, eu merg şi strâng frunzele zilnic, uneori mă opresc lângă o bancă, ascult ce zic oamenii, poveştile lor fericite sau triste şi trec mai departe, meditând inerent la inconsistenţa temporală a relaţiilor umanoide. Când obosesc întotdeauna o navă de origine nu tocmai pământeană vine să mă conducă în interiorul ei pentru odihnă. Din cauză că sunt foarte sârguincios în munca mea, ca răsplată, sunt lăsat să am grijă de serverele principale unde mă joc de-a adminul în mediile unix –linux. Cam atât povestesc. Desigur nu este nimic neadevărat în ce v-am spus, nu există de altfel niciodată un adevăr perfect în rostirea umană. Prietenii spun că sunt prea complex, probabil că femeile nu înţeleg mai deloc modul meu de a fii. Atrag foarte multe persoane nu prin faptul că sunt sociabil ci tocmai pentru că provoc la dialog, la raţionament. Restul somnambulilor mă respectă pentru a nu le deranja somnul.