Nota: prima parte dintr-un studiu sintetic redactat in anul 2000 despre:
TRIPURA BHAIRAVI
A CINCEA MARE PUTERE COSMICĂ, cunoscută pe calea adorării celor 10 [DASHA]-MAHA-VIDYA ca aspecte feminine ale SUPREMULUI ABSOLUT, sub numele de TRIPURA BHAIRAVI, este un aspect deosebit de important al Mamei Divine, fără de care Creaţia Cosmică nu ar putea exista. Am putea afirma că, dintr-un anumit punct de vedere, fără ACŢIUNEA Ei nimic nu ar lua fiinţă şi Manifestarea nu ar deveni obiectivă ci ar rămâne veşnic un vis ce nu poate fi REALIZAT. Nu există, deci, nimic în Manifestare care să nu aibă propriul suport, propria rădăcină şi propria sămânţă în PRIMORDIALA FORŢĂ FEMININĂ IMENSĂ [MAHA-SHAKTI ] TRIPURA BHAIRAVI, aşa cum nu există nimic în Creaţie care să nu se resoarbă în INFINITA SA CONŞTIINŢĂ COSMICĂ. Pentru adeptul iniţiat, nu există MISTER al CREAŢIEI care să nu fie dezvăluit prin GRAŢIA SUPREMĂ a Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI; pentru cel neiniţiat, nu există MISTER MAI MARE al CREAŢIEI decât cel reprezentat de TRIPURA BHAIRAVI.
Astfel, din timpuri imemorabile, oamenii s-au întrebat CUM s-a născut Universul, CINE şi DE CE A DORIT ca UNIVERSUL să ia naştere. În gândirea înţelepţilor antici ai INDIEI, aceste întrebări au aprins scânteia căutării şi cunoaşterii Adevărului Ultim, suportul şi originea acestei Lumi, a acestui UNIVERS MACROCOSMIC. Evoluţia spirituală a INDIEI îşi are astfel originile în antichitate şi mulţi cercetători consideră ca punct de pornire al acestei evoluţii mijlocul mileniului al II-lea î.CHR., în ceea ce se numeşte civilizaţie VEDA-ică. Totuşi primele mărturii ale acestei civilizaţii sunt situate cu 6000 de ani î.CHR., de către majoritatea clarvăzătorilor iniţiaţi şi a yoghinilor foarte avansaţi spiritual. Aşa cum poate fi ea reconstituită din vechile texte, această civilizaţie este dominată de o gândire religioasă tradiţională exprimată, pe de-o parte, în luxurianta MITOLOGIE cuprinsă în imnurile din cărţile VEDA-elor şi, pe de altă parte, într-un sistem complex de ceremonialuri ce gravitează în jurul RITULUI SACRIFICIAL. În mit şi în rit, ca limbaje isomorfe, se desluşeşte aceeaşi gândire simbolică arhaică potrivit căreia ORICE STRUCTURĂ MITICO-RITUALĂ reprezintă în ESENŢĂ o CONSTELAŢIE DE IMAGINI SIMBOLICE AMBIGUE ŞI POLISEMICE; o dată reunite ÎNTR-O SINTAGMĂ, ELE ÎŞI POTENŢEAZĂ RECIPROC BOGĂŢIA DE ÎNŢELESURI, spre a CIRCUMSCRIE O REALITATE INEFABILĂ. Multitudinea de ZEI-personaje mitologice ale VEDA-elor [exprimând REALITĂŢI SUBTILE ALE UNOR ENTITĂŢI (=FIINŢE) MAI MULT SAU MAI PUŢIN EVOLUATE SPIRITUAL ŞI CARE SUSŢIN PRIN ACTUL LOR MANIFESTAREA], ale căror ATRIBUTE ŞI PERSONALITĂŢI se confundă deseori, personalitatea acestora întrepătrunzându-se adesea, IDENTITATEA lor arătându-se a fi destul de vagă, [AU DESEORI ACELEAŞI ATRIBUTE, ACELEAŞI FORMULE DE INVOCARE [MANTRA-e], ACELEAŞI ACŢIUNI MITICE], este privită ca expresie simbolică a expansiunii Unicului în Multiplicitate, prin actul Sacrificial primordial şi are rolul de a contura o multitudine de entităţi (fiinţe) divine -CA IPOSTAZE DIFERITE ALE UNUI UNIC PRINCIPIU DIVIN- o expresie mitologică a motivului central al gândirii indiene, definit astfel: “Miezul şi esenţa experienţei indiene este găsit într-o INTUIŢIE STATORNICĂ a UNITĂŢII a tot ceea ce este VIAŢA şi în convingerea instinctivă şi de nedezrădăcinat că: CUNOAŞTEREA ACESTEI UNITĂŢI este SUPREMUL BINE şi DESĂVÂRŞITA LIBERTATE”. [ ANANDA K. COOMARASWAMY-"THE DANCE OF SHIVA" ].
Această expunere îl introduce sau îl poate chiar conduce pe aspirantul spiritual către căutarea UNITĂŢII PRIMORDIALE a Supremului Absolut şi pentru yoghin coincide cu încetarea oricărei legături cu influenţa ILUZORIE a Manifestării. Aşadar, în mistica Tantra, această UNITATE PERFECTĂ este reprezentată de cuplul inseparabil primordial SHIVA-SHAKTI. Din uniunea acestor DOUĂ PRINCIPII ia naştere Manifestarea. TRIPURA BHAIRAVI este MAREA PUTERE COSMICĂ prin care UNITATEA devine MULTIPLICITATE. Ea este totodată MAREA MAMĂ COSMICĂ DIVINĂ a tuturor Zeilor şi Zeiţelor şi A TUTUROR LUMILOR EXISTENTE, SURSA PRIMORDIALĂ A CREAŢIEI.
Deosebit de importante pentru înţelegerea acestui ASPECT sunt IMNURILE COSMOLOGICE [ce refac sau reconstituie DRUMUL DEVENIRII MACROCOSMOSULUI CA MANIFESTARE], dar mai ales COSMOGONICE: dialectica UNULUI şi a MULTIPLULUI se regăseşte aici în relaţia dintre UNITATEA PRECOSMOGONICA şi COSMOS-CA REALITATE CREATĂ. Astfel, pentru VEDA-e NAŞTEREA UNIVERSULUI nu este o înlocuire a “nimicului” prin “ceva” ci O TRECERE A REALULUI dintr-o CONDIŢIE ONTOLOGICĂ în ALTA. Ceea ce exista în UNITATE şi PURĂ LATENŢĂ se angajează în MULTIPLICITATE şi MANIFESTARE, nefacând decât să-şi ACTUALIZEZE INFINITELE VIRTUALITĂŢI şi fiinţând ca atare în TIMP şi SPAŢIU. MAREA PUTERE COSMICĂ TRIPURA BHAIRAVI este aceea prin care are loc EXPANSIUNEA DIVINULUI. În întreg UNIVERSUL, nu există nimic în afara unui SINGUR ABSOLUT DIVIN - DUMNEZEU, prezent, ÎN TOATE PUNCTELE, ÎN PLENITUDINEA SA.
„Astfel se manifestă Universul, DUMNEZEU, Cauza Primă, rămânând întotdeauna EL ÎNSUŞI şi producând cu toate acestea EFECTUL SĂU, MANIFESTAREA SA. Numele sanscrit dat acestui procedeu (divin, n.n.) : VIVARTA înseamnă realmente: mişcare de vârtej, şi nu este fără legătură cu latinul VORTEX, vârtej [...]. UNIVERSUL ESTE “VIVARTA”, MIŞCARE DE VÂRTEJ, în care CAUZA RĂMÂNE IDENTICĂ EI ÎNSĂŞI, PRODUCÂND TOTUŞI EFECTUL SĂU” [CHATTERJI BRAHMACHARIN BODHABIKSHU - „Filosofia esoterică a Indiei", p.31 ].
Această identitate A DIVINULUI CU MANIFESTAREA SA este, în tradiţia TANTRICĂ SECRETĂ, UNIUNEA INSEPARABILĂ A LUI BHAIRAVA CU BHAIRAVI, a lui SHIVA cu SHAKTI, asemănătoare celei dintre KAMESHVARA şi KAMESHVARI. Însă în cazul de faţă, actualizarea creaţiei are loc prin MAREA PUTERE COSMICĂ A SACRIFICIULUI, TRIPURA BHAIRAVI. Acţiunea Ei a fost descrisă în anumite texte şi mituri cosmogonice.
Din perspectiva ulterioară a vechilor UPANISHADE, cel mai reprezentativ din miturile cosmogonice ar fi cel al GIGANTULUI PRIMORDIAL, mit cuprins în CARTEA A X-A a RIG-VEDA-ei, ÎN IMNUL 90. Fiinţa Precosmogonică este aici ANTROPOMORFICĂ, reprezentată [simbolic vorbind, este arătată analogia MICRO-MACROCOSMOS, ca ESENŢĂ, dar şi ca fiind o CONSTRUCŢIE ANALOGICĂ: OM-COSMOS] CA UN OM [PURUSHA] Atoate-conţinător, prin a cărui JERTFIRE RITUALĂ IA NAŞTERE UNIVERSUL . SPAŢIUL, TIMPUL, Zeii, oamenii, animalele, Scrierile Sacre, ierarhia socială, TOTUL este instituit ca urmare a acestui SACRIFICIU INIŢIAL care este - cum textul doar sugerează - un SACRIFICIU DE SINE. Tot astfel, doar sugerată este coexistenţa Principiului Masculin [SHIVA] şi a celui Feminin [SHAKTI] în făptura lui PURUSHA, dar atât IDEEA AUTOSACRIFICIULUI cât şi cea a ANDROGENIEI DIVINE vor fi apreciate şi dezvoltate în exegeza care succede VEDA-elor, în mistica Şcolii TANTRA.
Deopotrivă semnificativ este şi MITUL GERMENULUI [=EMBRIONULUI]- DE-AUR [HIRANYA-GARBHA] , chiar dacă acestei versiuni a cosmogoniei nu-i este dedicată nici un IMN excusiv, iar motivul trebuie reconstituit din strofe disparate [RIG-VEDA, X; 82, 5-6; 121,1 şi 5] [ATHARVA-VEDA , X, 7,28.]. Este vorba despre o viziune asupra Realităţii Precosmogonice ca „LUMINĂ A LATENŢEI”, întrucât IMAGINEA EMBRIONULUI-sugerând CONDIŢIA VIRTUALĂ- se asociază cu cea a AURULUI. Participând la simbolismul LUMINII, acesta din urmă [AURUL] ÎŞI ASUMĂ şi VALOARE DE EPIFANIE A ABSOLUTULUI. EMBRIONUL-DE-AUR este în egală măsură NUCLEUL TUTUROR VIRTUALITĂŢILOR şi AGENTUL MAXIMEI MANIFESTĂRI a UNIVERSULUI identificat în acest sens cu STÂLPUL COSMIC [SKAMBHA]. Acest MIT este în strânsă legătură cu concepţia tradiţiei autentice SECRETE a celor 10 MAHA-VIDYAS. HIRANYAGARBHA este însuşi “OUL COSMIC” primordial, întregul Univers fiind în esenţă BRAHMANDA “Oul lui BRAHMA”. După cum ştim, în tradiţia Indiană BRAHMA este Creatorul. BRAHMA este, de asemenea, Prima făptură Creată. Astfel conform Cosmogoniei VEDA-ice, TAPAS, în calitatea sa de CĂLDURĂ PARANORMALA GENERATĂ DE INTENSITATEA FĂRĂ EGAL A SACRIFICIULUI DIVINULUI, este cea care a permis “clocirea” şi “spargerea” Oului Lumii [HIRANYAGARBHA]. Acest aspect mitic implică totodată şi ideea de EFORT CREATOR SUSŢINUT CU O INTENSĂ FOCALIZARE ASUPRA UNUI SINGUR ASPECT, în măsura în care CREAŢIA în totalitate REPREZINTĂ DE FAPT UN ACT DE AUTO - SFÂŞIERE [=DESFĂŞURARE SACRIFICIALĂ sau FRAGMENTARE în TIMP şi SPAŢIU ] a lui DUMNEZEU. Astfel, BHAIRAVI controlează ENERGIILE FUNDAMENTALE ale SACRIFICIULUI, TAPAS care face posibilă multiplicitatea FORMELOR. BHAIRAVI este deci MAREA PUTERE COSMICĂ a lui TAPAS în MACROCOSMOS. Să vedem acum ce afirmă UPANISHADE-le despre acest ÎNCEPUT al CREAŢIEI:
„(1) La început, aici nu era nimic. Numai de MOARTE era învăluit Acesta, de FOAME, căci MOARTEA este FOAME. Şi-a pus în gând astfel: „Să am un trup [ATMAN - Sinele în TRUP].“ EA S-A PORNIT A STRĂLUCI ÎN RUGĂCIUNE. Pe când strălucea în rugăciune, s-au născut apele:“ Într-adevăr, pe când STRĂLUCEAM în Rugăciune, a mea a fost apa bucuriei.“[...]; (2) Într-adevăr, apele sunt strălucirea în rugăciune. Ceea ce era Spuma Apelor s-a întărit şi s-a făcut PĂMÂNT. Pe acesta MOARTEA s-a trudit. Fiind ea trudită şi înfierbântată [în ASCEZĂ=TAPAS], A IEŞIT LA IVEALĂ SEVA VĂPĂII , FOCUL.[..]; (3) Ea se întemeiază pe APE[...]; (5)Cu GLASUL [VAK] şi SINELE [ATMAN] -trup acesta, Ea a creat TOT CE EXISTĂ[..]. Şi s-a apucat să mănânce tot ceea ce crease. [Se spune] că MĂNÂNCĂ TOTUL, de aceea ADITI se cheamă ADITI.[..]; (6) Ea a dorit: „Să SACRIFIC foarte mult, într-un SACRIFICIU FOARTE MARE“ S-a trudit , s-a înfierbântat în ASCEZĂ [TAPAS] . Fiind trudită şi înfierbântată s-au desprins din ea FRUMUSEŢEA şi VLAGA. Într-adevăr, Suflurile[ PRANA] sunt FRUMUSEŢEA şi VLAGA.[...]” [ BRIHADARANYAKA-UPANISHAD, I, BRAHMANA II, 1-6 ].
Am amintit aici acest pasaj semnificativ. Înainte de a-l analiza, să ne oprim la două CATEGORII amintite: TIMPUL şi SPAŢIUL. Pentru aceasta vom cita următoarele rânduri:
„Să ştim să recunoaştem, de la început că TIMPUL şi SPAŢIUL NU SUNT DECÂT MODURI ale CONŞTIINŢEI NOASTRE ( individuale şi limitate). Termenii sanscriţi dau imediat CHEIA SEMNIFICAŢIEI lor:
- TIMP, “KALAHA” înseamnă :ACŢIUNEA DE A NUMĂRA.
- SPAŢIU, “DESHALA” înseamnă: ACŢIUNEA DE A INDICA.
Urmează de aici că TIMPUL, în sanscrită, indică SUCCESIUNEA după care luăm cunoştinţă de obiecte şi că SPAŢIUL designează DIRECŢIA în care le percepem. Timpul şi Spaţiul ca REALITĂŢI ABSOLUTE, nu există: ele sunt NUMAI moduri ale percepţiei noastre asupra faptelor.” [ CHATTERJI, op. cit., CAP. IV „Despre procesul Manifestării Universale", p. 36 ]. Iată deci că Supremul DUMNEZEU, dincolo de Timp şi de Spaţiu, se AUTO-SACRIFICĂ, limitându-se [ATMAN] PRIN ACESTE DOUĂ CATEGORII SUBIECTIVE ale EXISTENŢEI: TIMP şi SPAŢIU. Se impune totuşi o observaţie:
“Timpul mitologic poate fi ciclic, aşa cum se întâmplă în toate miturile despre zei legaţi de anotimpuri. Reîntruchiparea ciclică exclude evoluţia în timp. Nici în vechea Indie categoria timpului istoric nu era esenţială pentru cultură: cronologia şi cronografia timp îndelungat practic n-au existat. Lipsa de interes faţă de desfăşurarea în timp este evidentă în lingvistică, domeniu al vechii ştiinţe indiene care a cunoscut o deosebită dezvoltare. Iată de ce vechea gramatică indiană a lui Panini, cu abordarea ei pur sincronică a limbii şi vechea filosofie indiană a limbii, ca SPOTHA (echivalentul fonemului din ştiinţa secolului al XX-lea), se apropie foarte mult de lingvistica primei jumătăţi a veacului nostru, când cercetarea diacronică a limbii, predominantă în secolul al XIX-lea, a fost înlocuită cu descrierea sincronică şi analiza pancronică a limbii (făcându-se abstracţie de timp).
După V. N. TOPOROV, aceeaşi diferenţă faţă de evoluţia în timp s-a făcut simţită nu numai în ştiinţa veche indiană şi în caracterul atemporal al principalei limbi a tradiţiei culturale indiene (sanscrita clasică), dar şi în arta indiană: în structura “cinematografică” a pieselor de teatru vechi indiene (asemănător, din acest punct de vedere, cu teatrul clasic chinez), cu deplasări bruşte în timp: în tradiţia baletului indian (conservată până în epoca modernă şi reflectată, poate, şi în sistemele de dans ale unor popoare legate din punct de vedere istoric de India, cum sunt ţiganii), unde, spre deosebire de dansul european, una şi aceeaşi poză se menţine un anumit timp, după care acest cadru “fix” este înlocuit cu un altul.”
Revenind la BRIHADARANYAKA-UPANISHAD, expresia „La început” plasează acţiunea în TIMPUL PRIMORDIAL. Locul este „aici”: în Lume, în Univers. Protagonistul actului COSMOGONIC este aici MOARTEA, identificată cu FOAMEA. Figura mitică a BRAHMANA-elor este PRAJAPATI [„Stăpânul Creaturilor"] moştenitor al VEDA-icului PURUSHA. Divinitate demiurgică, PRAJAPATI este identificat în tratatul spiritual SHATAPATHA-BRAHMANA cu ANUL [CA UNITATE PRIMORDIALĂ A ÎNCEPUTULUI EXISTENŢEI ÎN TIMP] şi cu MOARTEA [ X,4,3, 1-3 ], iar MOARTEA cu FOAMEA [XII, 3,5,2 ]. Astfel, TEMPORALITATEA INSTITUITĂ PRIN CREAŢIUNE SE ASOCIAZĂ CU IDEEA TIMPULUI DEVORATOR [KALI sau mai exact MAHAKALI]. Pe de altă parte dinamica universală apare deseori [în analogia obiect/ subiect] sub FORMA RELAŢIEI DINTRE MÂNCARE ŞI MÂNCĂTOR [S.B., I,4,6]. Astfel, prezenţa iniţială a numai unuia din cei doi termeni - MOARTEA FĂRĂ VIAŢĂ, MÂNCĂTORUL FĂRĂ HRANĂ - exprimă aici lipsa oricărei DUALITĂŢI, deci A ORICĂRUI PROCES, CONDIŢIA STATICĂ A UNIVERSULUI în LATENŢA premergătoare COSMOGONIEI. [Analiza prezentată se poate completa cu aspectele HRANĂ - FOAME din studiul: TARA, referitoare la HIRANYAGARBHA].
„A străluci în rugăciune”- verbul RIC / ARCh cumulează sensurile „a lumina/ a străluci” şi „a slăvi / a adora” [o divinitate]. Primul sens este exprimarea cosmogoniei ca MANIFESTARE a LUMINII LATENTE PRIMORDIALE. Absolutul este conceput ca PRAKASHA - LUMINA SUBTILĂ PRIMORDIALĂ, ESENŢIAL DIVINĂ. Al doilea sens se referă la un act religios. Ambiguitatea verbului în cazul de faţă sugerează solidaritatea scenariului mitic al Cosmogoniei cu Reeditarea lui RITUALĂ. Asupra celui de-al doilea aspect vom reveni când ne vom referi la SATI.
În BRAHMANE, PRAJAPATI CREEAZĂ UNIVERSUL printr-o practică ASCETICĂ numită TAPAS [literar: „căldură", „fierbânţeală"]. Specifică ASCEZEI de acest tip este SPORIREA CĂLDURII INTERIOARE, urmată de „epuizare”, aşa cum se vede în pasajul considerat, unde rolul demiurgic îl are MOARTEA - FOAME. Cuvântul TEJAS exprimă atât INTENSITATEA LUMINOASĂ cât şi pe cea CALORICĂ, de unde şi sensul de ENERGIE A FOCULUI. Referitor la cuvântul „sevă” - RASA reuneşte sensul concret de suc al unei plante şi pe cel abstract de „ESENŢĂ” având şi sensul special de GUST.
Din PRAJAPATI se nasc PRIN SACRIFICIU, conform VEDA-elor [SCRIERILE SACRE TRADIŢIONALE HINDUSE], triada „naturistă” a divinităţilor: AGNI [FOCUL], VAYU [VÂNTUL] şi ADITYA [SOARELE]; acestea trei sunt asociate cu PĂMÂNTUL, ATMOSFERA şi CERUL, ELE REZUMÂND STRUCTURA TRI-STRATIFICATĂ A COSMOSULUI. În vechile texte sanscrite se vorbeşte frecvent despre cele „trei lumi”. Apariţia lor sintetizează aici actul cosmogonic. Este evidentă analogia celor trei NIVELE sau LUMI cu LUMEA FIZICĂ, ASTRALĂ [VITALĂ] şi LUMEA MENTALĂ, CELE TREI SFERE sau PLANURI PRINCIPALE ALE MANIFESTĂRII. Astfel, BHAIRAVI este TRIPURA - „STĂPÂNA CELOR TREI LUMI” - TRIPURESHVARI.
În literatura VEDA-ică, ADITI este ZEIŢA-MAMĂ, născătoare a ZEILOR. ADITI [literar: „Cea fără de legături"], „CEA INFINITĂ” este însuşi SPAŢIUL [BHUVANESHVARI].
APA fiind aici PRIMUL ELEMENT în ordinea Creaţiei, pasajul sugerează, fără a dezvolta însă, IDEEA BUCURIEI ca PRIMĂ REACŢIE SUBIECTIVĂ LA SPECTACOLUL COSMOGENETIC. PRAJAPATI însuşi DOGOREŞTE datorită TAPAS-ului care PRODUCE CĂLDURA ce va „coace” EMBRIONUL - DE - AUR; astfel PRAJAPATI este identificat ca principiu Creator cu însăşi Marea Putere Cosmică a TAPAS- ului TRIPURA BHAIRAVI, a cărei LUMINĂ ESTE IMENSĂ, STRĂLUCITOARE, ORBITOARE, plină însă de ARMONIE şi BUCURIE [CA MANIFESTARE A FERICIRII SALE de nedescris]. Astfel, prin SACRIFICIUL EI, a luat naştere PRANA, reprezentând „FRUMUSEŢEA şi VLAGA”, aici în sensul de FRUMUSEŢE CA REALITATE A FORMEI MANIFESTATE [TRIPURA SUNDARI] şi de VLAGĂ, ENERGIE, FORŢĂ CARE DETERMINĂ NAŞTEREA, MENŢINEREA ŞI DISTRUGEREA MANIFESTĂRII. PRANA este astfel în strânsă relaţie cu TIMPUL [KALA] dar şi cu DORINŢA DE MANIFESTARE A DIVINULUI [KAMAKALA].
Astfel, arderea internă a PROCESULUI RESPIRATOR - este asimilată cu ARDEREA JERTFEI PE ALTAR, din BRIHADARANYAKA-UPANISHAD. Căci tot această UPANISHADĂ expune ritualul ce trebuie executat ca RECONSTITUIRE a SACRIFICIULUI PRIMORDIAL. Totuşi religiozitatea mitologică şi sacrificiile efective din imnurile VEDA-ICE NU SATISFĂCEAU PE DEPLIN PE FIINŢELE ÎNSETATE DE CONTACTUL SPIRITUAL DIRECT CU FIINŢA SUPREMĂ [BRAHMAN] şi dornice de a pătrunde TAINA acestei Fiinţe, care se afla în acelaşi timp în COSMOS şi în sufletul fiinţei [ATMAN]. Însuşi PRAJAPATI este uneori asimilat cu BRAHMAN <însă nu trebuie să -l considerăm ca fiind însuşi BRAHMAN, din simplul considerent că BRAHMAN este TRANSCENDENT pe când PRAJAPATI se supune şi unui efect temporal>, deoarece BRAHMAN ca FIINŢĂ SUPREMĂ este cel care creează TOTUL.
„LA ÎNCEPUT BRAHMAN ESTE UNIVERSUL. EL CREEAZĂ ZEII, EL ÎI AŞEAZĂ ÎN ACESTE LUMI”.
[SHATAPATHA BRAHMANA, XI;2; 2, 1]
Astfel, primordialul primat al lui BRAHMAN asupra PANTEONULUI VEDIC este exprimat şi în TAITTIRYA BRAHMANA [II, 8, 8, 9].
Motivul Oului Cosmic se întâlneşte în INDIA antică şi în SHATAPATHA-BRAHMANA, XI,1.6.1. Ritualurile mitice nu aveau ca IDEE Fundamentală „naşterea” ci REPETAREA NAŞTERII EXEMPLARE A COSMOSULUI. De exemplu, în timpul sărbătorii indiene a vegetaţiei, HOLI, care este ÎN ACELAŞI TIMP şi SĂRBĂTOARE A MORŢILOR, în unele locuri din anumite regiuni există obiceiul să se aprindă FOCURI SACRIFICIALE RITUALE în care sunt aruncate două figurine omeneşti, una masculină, cealaltă feminină reprezentând pe KAMADEVA şi RATI; o dată cu prima figurină se aruncă în foc o găină VIE şi un OU. Sub aceasta formă [ce pentru cei neiniţiaţi în MISTERELE TANTRICE poate părea o formă vulgară de magie neagră, datorita ignoranţei lor crase, problemă ce apare chiar şi la anumiţi savanţi orientalişti neiniţiaţi ce se preocupă total neavizaţi de ritualurile TANTRICE], sărbătoarea simbolizează MOARTEA şi ÎNVIEREA lui KAMADEVA şi RATI. OUL confirmă şi favorizează ÎNVIEREA, care, încă o dată, nu este O NAŞTERE, ci O „ÎNTOARCERE”, O „REPETIŢIE” [Eliade].
Se ştie că zeul IUBIRII - KAMADEVA, este el însuşi un ASPECT al lui KAMESHVARA, CONTRAPARTEA MASCULINA a MARII PUTERI COSMICE A IUBIRII - TRIPURA SUNDARI, RATI fiind UN ASPECT al lui KAMESHVARI. Astfel, se corelează Unitatea Primordială Indivizibilă SHIVA-SHAKTI prin sacrificiul OULUI, cu însăşi NAŞTEREA MANIFESTĂRII. Astfel au luat naştere LUMILE. Ritualul cuprinde în el însuşi, însăşi cele DOUĂ MARI PUTERI COSMICE, SUNDARI şi BHAIRAVI, FRUMUSEŢEA ULUITOARE şi TERIBILUL ÎNFRICOŞĂTOR, ca DOUĂ FEŢE ALE ACELEIAŞI REALITĂŢI, MAREA PUTERE COSMICA MAHATRIPURA SUNDARI exprimată în DOUĂ ASPECTE COMPLEMENTARE. Găina ce arde de vie şi oul care se „cloceşte” nu este decât simbolica reprezentare a LEBEDEI SUPREME [HAMSA] ce „cloceşte” Oul Cosmic - adică DĂ NAŞTERE MANIFESTĂRII, VIEŢII prin propria sa moarte, prin SACRIFICIU. Astfel, MANIFESTAREA este făptuită de SHAKTI, ca FORMĂ, prin SUPREMA MAMĂ COSMICĂ CUNOSCUTĂ ÎN TRADIŢIA TANTRICĂ ulterioară ca fiind Marea Putere Cosmică MAHATRIPURA SUNDARI. Asupra acestor aspecte vom reveni în mod special, pe parcursul acestui studiu.
TAPAS-ul este O ENERGIE SPIRITUALĂ INTENSĂ, rezultată din aspiraţia arzătoare, frenetică de a-L REALIZA şi DESCOPERI pe DUMNEZEU sau BRAHMAN. Aşa cum am văzut deja, tradiţia TANTRICĂ respectă COSMOGONIA VEDICĂ şi îi acordă lui TAPAS rolul de a fi acea PUTERE care a permis să fie „clocit” şi să facă apoi să apară din găoacea Oului Primordial Divin [HIRANYA-GARBHA] întreaga MANIFESTARE sau altfel spus, MACROCOSMOSUL, cu cele TREI LUMI: FIZICĂ, ASTRALĂ şi CAUZALĂ. Acest aspect al lui TAPAS sugerează totodată O IDEE DE AUTOMORTIFICARE, în măsura în CARE ÎNTREAGA CREAŢIE REPREZINTĂ UN IMENS SACRIFICIU sau altfel spus, un fel de AUTO-SFÂŞIERE şi JUPUIRE de SINE din partea CREATORULUI [DUMNEZEU ].
Referitor la ritualul amintit putem spune că înţelepciunea populară a păstrat şi ea tradiţia nealterată sub forma întrebării (foarte serioase, dar luata astăzi doar în glumă]: „Ce a fost mai ÎNTÂI: OUL sau GĂINA?”. Aici înţeleptul iniţiat surprinde o formă primitivă de chestionare lăuntrică privind vechea idee cosmogonică sau MITUL Lebedei Primordiale [HAMSA] şi a OULUI-DE-AUR [HIRANYAGARBHA]. Iniţiatul are, în acest caz, revelaţia faptului că orice SIMBOL sau ARHETIP SACRU se reflectă pe 7 NIVELE DE CUNOAŞTERE şi REPREZENTARE, ultimul fiind cel PROFAN [limitat doar la planul fizic în exclusivitate], grosier [în ordinea descrescătoare a valorii spirituale].
În textul sanscrit SHATAPATHA-BRAHMANA se spune:
„În timpurile PRIMORDIALE [~LA ÎNCEPUT], PRAJAPATI ERA EL ABSOLUT SINGUR ŞI UNIC ÎN ACEASTĂ LUME. EL A SPUS ATUNCI:“EU VREAU SĂ FIU MULTIPLU. EU VREAU SĂ MĂ ÎNMULŢESC [~REPRODUC]“.PRIN ACEASTA EL A FĂCUT MARI EFORTURI ŞI A PRACTICAT UN TAPAS. DIN CAUZA EFORTURILOR SALE SUSŢINUTE ŞI A PROCEDEELOR DE CARE S-A FOLOSIT, EL A DAT NAŞTERE ASTFEL LA CELE TREI LUMI:(1) PĂMÂNTUL, (2) ETERUL şi (3) CERUL. EL ESTE ACELA CARE A CLOCIT OUL PRIMORDIAL DIN CARE AU APĂRUT APOI CELE TREI LUMI”.
Cosmogoniile existente sunt mult mai numeroase, însă doar PATRU au fost analizate de poeţii şi teologii VEDA-elor. Ele pot fi enumerate după cum urmează: (1)CREAŢIA PRIN FECUNDAREA APELOR PRIMORDIALE; (2)CREAŢIA PRIN DEZMEMBRAREA UNEI FIINŢE URIAŞE PRIMORDIALE [PURUSHA]; (3) CREAŢIA PRIN SEPARAREA CERULUI ŞI PĂMÂNTULUI;(4) CREAŢIA PORNITĂ DINTR-O UNITATE-TOTALITATE, TOTODATĂ FIINŢĂ ŞI NEFIINŢĂ. [M. Eliade].
SACRIFICIUL DIVIN şi SACRIFICIUL TERESTRU SE CONFUNDĂ: ele sunt ca două feţe ale uni SINGUR şi UNIC CULT CELEBRAT ÎN ETERNITATE. Adoratorul lui TRIPURA BHAIRAVI descoperă astfel, că la baza sistemului nostru solar ca şi a tuturor celorlalte sisteme şi Universuri se află LEGEA SACRIFICIULUI; EA ESTE RĂDĂCINA EVOLUŢIEI. Toate Marile Religii au declarat că UNIVERSUL IA NAŞTERE PRINTR-UN ACT DE SACRIFICIU. Potrivit textului spiritual al lui BHAGAVAD-GITA, DIVINITATEA nu Se poate Manifesta fără să îndeplinească UN ACT DE SACRIFICIU:[9. 25]. ACTUL DE SACRIFICIU poartă în general numele de „ZORII CREAŢIEI” [scr. SHADHI, „Aurora"]. Actul Sacrificiului constă pentru Divinitate în a se Limita, aşa cum am văzut deja, pentru a se manifesta. „LEGEA SACRIFICIULUI ar trebui să se numească mai curând LEGEA MANIFESTĂRII sau încă LEGEA IUBIRII şi A VIEŢII, căci pretutindeni în Univers, de la planurile cele mai joase până la cele mai înalte, ea este CAUZA MANIFESTĂRII şi a VIEŢII.” [W. Williamson -"THE GREAT LAW"].
“În întreaga CREAŢIE” SACRIFICIILE se succed de la INFERIOR la SUPERIOR, iar PROGRESUL [EVOLUŢIA] are ca SEMN ESENŢIAL SACRIFICIUL, care la început involuntar şi impus, devine voluntar şi liber acceptat”.”Omul descoperă” - după SACRIFICIU,” cu bucurie că abandonarea eului separat i-a permis să se cunoască cu adevărat şi că sacrificând LIMITELE care păreau a fi condiţia însăşi a Vieţii, el se poate manifesta în forme fără NUMĂR, în virtutea unei vieţi care n-are sfârşit.”
“Renunţând la viaţa eului său el găseşte Viaţa Spiritului, Viaţa ETERNĂ. El constată în acelaşi timp că viaţa sacrificată nu era decât o moarte în viaţă, că toate obiectele abandonate erau o iluzie şi că în locul lor a găsit Realitatea.[...]Aceasta este, în linii mari, LEGEA SACRIFICIULUI. Ea are la bază SACRIFICIUL FUNDAMENTAL consimţit de LOGOS, acest sacrificiu din care derivă toate celelalte, ca REFLECTĂRI.’‘[``INIŢIATUL'‘-pg.104-105].
Înainte de a analiza şi prezenta alte aspecte fundamentale ale Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, vom vorbi acum despre ASPECTUL SĂU FUNDAMENTAL cunoscut în INDIA sub numele de SATI. Astfel, am amintit că verbul RIC/ARC are un al doilea sens şi anume acela de „a adora”, „a se devota” unei Divinităţi [DEVATA]. SATI este deci una din formele Zeiţei-Mamă asociată CREDINŢEI INTENSE, devotată în întregime Soţului Său Preaiubit, SHIVA. Există câteva Mituri legate de SATI, însă ceea ce EA reprezintă, ca aspect al lui TRIPURA BHAIRAVI este SACRIFICIUL. În unele mituri, SATI este fiica lui DAKSHA [ÎNDEMÂNAREA în săvârşirea procedeelor de ADORARE este SATI, fiica acestui rege], unul dintre primii ŞAPTE ÎNŢELEPŢI creaţi de BRAHMA. Se spune că în India, locurile de pelerinaj ale adoratorilor Mamei - Divine sunt toate asociate diferitelor părţi ale corpului lui SATI. În limba sanscrită, cuvântul “SATI” înseamnă literar „cea pioasă” şi este numele soţiei lui SHIVA. Datorită SACRIFICIULUI pe care EA îl reprezintă, în INDIA, epitetul SATI era atribuit VĂDUVELOR care se lăsau incinerate pe rugul arzător al soţilor lor decedaţi. DEVI, sub forma de soţie a lui SHIVA este numită SATI, UMA, PARVATI şi GAURI. După cum vom vedea, ultimile trei aspecte menţionate sunt aspecte ale Marii Puteri Cosmice MATANGI. SATI însă este în mituri soţia lui SHIVA într-un aspect specific. Fiind fiica lui DAKSHA, ea a dorit să participe şi să asiste la ceremonia sacrificială prin care DAKSHA realiza un sacrificiu în cinstea tuturor zeilor, şi în acest scop ea i-a cerul lui SHIVA - soţul ei - permisiunea de a pleca la DAKSHA-YAJNA. Deoarece SHIVA i-a refuzat dreptul de a participa, atunci, se spune că, pentru a-şi expune Puterea Imensă către SHIVA, SATI i s-a revelat ca fiind cele ZECE FORME ALE LUI SHAKTI cunoscute şi celebrate ca DASHA-MAHA-VIDYA în următoarea ordine: KALI, BAGALAMUKHI, CHINNAMASTA, BHUVANESHVARI, MATANGI, KAMALATMIKA, DHUMAVATI, TRIPURA SUNDARI, TARA şi BHAIRAVI. În timpul lui DAKSHA-YAJNA, SATI părăseşte viaţa pentru totdeauna, plină de ruşine şi de tristeţe din cauza felului in care tatăl EI [DAKSHA, ce se spune că s-a purtat violent cu ea pentru a o umili] s-a purtat cu ea în faţa soţului EI[SHIVA]. Atunci, legenda spune că „SHIVA i-a luat înapoi corpul şi, purtându-l mereu cu EL, a rămas atunci plin de mâhnire şi neconsolat. Pentru a salva lumea de forţele răului care au apărut şi au sporit odată cu retragerea Controlului Său Divin, VISHNU - cu discurile sale [CHAKRA], a tăiat cadavrul lui SATI, pe care-l purta SHIVA, în cincizeci-şi-unu de fragmente, care astfel au căzut pe Pământ în locurile cunoscute apoi ca fiind cele cincizeci-şi-unu de MAHA-PITHA-STHANA [al 51-lea este celebrat ca fiind ZEIŢA KAMAKHYA, ce s-a născut din şi reprezintă YONI-ul mitic al ZEIŢEI SATI n.n.]. În aceste locuri, DEVI - împreună cu BHAIRAVA -este adorată sub diferite Nume”.[Arthur Avalon: „Introducere în MAHA-NIRVANA-TANTRA, pg.25-26].
Să vedem acum mai detaliat ce spun miturile despre SATI. Ne vom referi acum, deci, la aceste Locuri - Sacre - de - Pelerinaj sau PITHA vizitate în cinstea Marii-Zeiţe [adorată sub multiple Nume, cum ar fi: SATI, DEVI, SHAKTI, DURGA, KALI]. Se cunosc liste prezente în anumite tratate spirituale secrete ce menţionează cel mai adesea liste de 7, 8, 42, 50, 51, 52, 64 [TEMPLUL CELOR 64 DE YOGINI-PITHA] şi chiar de 108 PITHA [în legătură cu cele 108 de Nume ale Zeiţei]. Există un mit în MAHABHARATA [XII,282-283] ce explică astfel mulţimea de PITHA: SATI, soţia lui SHIVA, moare sau îşi pune capăt zilelor deoarece a fost maltratată de tatăl ei, PRAJAPATI [am văzut că deja PRAJAPATI era legat de sacrificiu]. Textele TANTRA-elor şi PURAN-elor au dezvoltat mitul:“SHIVA rătăceşte dansând prin lume, cu cadavrul soţiei sale pe umăr. Pentru a pune capăt “nebuniei” lui SHIVA, ZEII [DEVAS, n.n.] iau hotărârea să ciopârţească trupul neînsufleţit; există două variante ale acestei acţiuni: după prima dintre ele [DEVI BHAGAVATA,VII, CAP.30; KALIKA PURANA, CAP.18], BRAHMA, VISHNU şi SHANI pătrund în cadavru cu ajutorul practicilor YOGA şi-l desfac în bucăţele: locurile în care cad acestea devin tot atâtea PITHA. Conform celei de-a doua variante, VISHNI îl urmăreşte pe SHIVA şi sfârtecă trupul lui SATI cu săgeţile sale.[Cf. D.K. SIRKAR "THE SHAKTAS PITHA", pag.5 si urm.; citat de M. Eliade -„Yoga - Nemurire şi libertate" - pag. 293]. Aceste trei ipostaze ale mitului clarifică imaginea despre SATI şi sacrificiul ei. Ea, fiind în sine-însăşi o încarnare a lui TRIPURA BHAIRAVI, dă naştere astfel, în viziunea celui iniţiat, celor 51 de FONEME [uneori doar 50 de astfel de AKSHARA] ale alfabetului sacru sanscrit [DEVANAGARI]. Aici, precum KALI, BHAIRAVI dă naştere TUTUROR NUMELOR şi FORMELOR, care îşi au, toate, originea în cele 50 [sau 51] de BIJA-AKSHARAS. Aici este încă o afinitate majoră între KALI şi TRIPURA BHAIRAVI. Deoarece vom reveni separat asupra acestui aspect, acum vom prezenta descrierea înfăţişării Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI aşa cum este ea revelată în tradiţia DASHA-MAHA-VIDYA:
“Cea de-a cincia Transformare este BHAIRAVI, ce are TREI-OCHI, ROŞIE, ÎMPODOBITĂ cu o GHIRLANDĂ-DE-CAPETE, pieptul Ei fiind plin de SÂNGE [închegat], ÎNCORONATĂ, ţinând în mâini un ROZARIU şi o SABIE. EA ESTE CEA CARE SE MULTIPLICĂ PE SINE-ÎNSĂŞI ÎN INFINITUL NUMELOR ŞI FORMELOR, făcând oamenii să alerge după ele pentru satisfacţie.”
Într-adevăr, ea este reprezentată tradiţional purtând un ROZARIU şi o SABIE, CULOAREA SA FIIND: ROŞU, asemănătoare cu TRIPURA SUNDARI. Despre simbolurile ei vom vorbi mai târziu, separat. TRIPURA BHAIRAVI, în aspectul ei de SATI, soţie a lui SHIVA, după cum am văzut deja, ESTE CEA MAI EXPRESIVĂ FORMĂ A SACRIFICIULUI. Toate celelalte forme sau aspecte feminine nu sunt decât ASPECTE ale EI şi întregul Macrocosmos este însuşi corpul ei sacrificat, UNITATE ÎN MULTIPLICITATE. Însa în MICROCOSMOS, asemeni Marii Puteri Cosmice a Timpului-KALI, TRIPURA BHAIRAVI este frecvent asimilată cu KUNDALINI SHAKTI şi mai precis cu KULA-KUNDALINI SHAKTI. Astfel, dacă Supremul Stăpân - PARAMESHVARA este BHAIRAVA, Suprema Stăpână a tuturor fiinţelor este contrapartea lui feminină, PARAMESHVARI sau TRIPURA BHAIRAVI. Să analizăm acum câteva din ASPECTELE SPECIFICE ale Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, aşa cum apar ele reflectate mai ales în MICROCOSMOSUL FIINŢEI. Ele sunt în special ASPECTE DISTRUCTIVE, ÎNSPĂIMÂNTĂTOARE, şi tocmai de aceea TRIPURA BHAIRAVI, Magnifica Stăpână ce alungă Teama, este numită: “Cea Cumplită”.
Astfel, la nivelul lui MULADHARA CHAKRA, Zeiţa apare ca Soţie a lui BRAHMA sub numele de BRAHMI. VISHVASARA TANTRA afirmă în secţiunea BRAHMI-DHYANA următoarele:
„Meditaţi asupra lui BRAHMI [SHAKTI] ca având culoarea roşie şi fiind îmbrăcată în pielea neagră a unei antilope, ţinând într-una din mâini BASTONUL [DANDA], în altă mână un CRANIU [KAMANDALU] DE OM, iar cu cea de-a treia un ROZARIU din boabe de RUDRAKSHA [AKSHA-SUTRA]; cu cea de-a patra mână ea face gestul de ÎNDEPĂRTARE A FRICII [ABHAYA-MUDRA [sau mai clar, BHAIRAVA-MUDRA, n.n.] ]”. În SAPTA-SHAKTI-STOTRA se afirmă, de asemenea, că şi asupra lui SHIVA şi SHAKTI “Va trebui să se mediteze ca având aceleaşi obiecte în mâini.”
După YAMALA-TANTRA: „Asupra lui ADI-MURTI [BRAHMI-SHAKTI] va trebui să se mediteze ca făcând gesturile de ÎNDEPĂRTARE A FRICII şi acela de OFERIRE A DARURILOR [VARADA-MUDRA], ca ţinând în una din mâini KUNDIKA [~KAMANDALU] iar cu cealaltă Rozariul de boabe de RUDRAKSHA; Ea este împodobită, de asemenea, cu minunate ornamente şi bijuterii.”
TRIPURA BHAIRAVI este numită BRAHMI pentru a arăta că Puterea CREATORULUI [BRAHMA] este în strânsă legătură cu Ea, fără Ea ne-existând nici chiar BRAHMA; BRAHMA fiind Prima fiinţă născută din BRAHMAN, Cea care i-a dat naştere şi îl autorizează să CREEZE este magnifica TRIPURA BHAIRAVI, Originea ÎNTREGII CREAŢII. De obicei, soţia lui BRAHMA este SARASVATI, sau o alta Zeiţă, SAVRITI. Însă cea care le dă naştere este PRIMORDIALA SHAKTI [ADI-MURTI ] KUNDALINI, ca MAMĂ-ZEIŢĂ [ MAHA-DEVI ] a tuturor ASPECTELOR DIVINE [DEVAS si DEVIS].
Tot la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA, tratatele yoghine secrete tradiţionale menţionează prezenţa unui alt aspect fundamental al lui TRIPURA BHAIRAVI, şi anume DAKINI-SHAKTI, considerată, textele precizează clar acest lucru, una din cele mai mari BHAIRAVIS. În textul TANTRA-ic SHAT-CHAKRA-NIRUPANA găsim următoarele descrieri, destinate VIZUALIZĂRII în meditaţie [DHYANA] a Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, ca DAKINI:
„Aici [în MULADHARA CHAKRA, n.n.] sălăşluieşte DEVI DAKINI; cele PATRU BRAŢE ale ei strălucesc de frumuseţe, iar ochii Ei sunt de UN ROŞU SCLIPITOR. Ea radiază pretutindeni cu forţa şi LUMINA a numeroşi sori ce răsar în acelaşi timp. Ea este cea care poartă REVELAŢIA ETERN PUREI INTELIGENŢE DIVINE.”[SUTRA 7].Comentariile la această SUTRA ne relevă faptul că Ea este foarte Roşie, după înţeleptul VISHVANATHA, care interpretează astfel expresia „EA radiază pretutindeni cu Forţa şi Lumina a numeroşi sori ce răsar în acelaşi timp.” În altă parte, Meditaţia [DHYANA] asupra lui DAKINI este prezentată astfel:
„Meditaţi asupra lui DAKINI cea roşie şi având ochii roşii, ca fiind amplasată în MULADHARA şi aducând FRICA [ BHAYA, n.n.] în inimile celor care sunt PASHU [cei ignoranţi şi neiluminaţi încă]; Ea ţine în cele două mâini din DREAPTA SULIŢA [SHULA sau TEPUŞA] şi KHATVANGA [o agăţătoare ce trece printr-un craniu omenesc], iar în cele DOUĂ MÂINI STÂNGI SABIA şi O CUPĂ PLINĂ CU VIN. Zeiţa este TERIBILĂ şi plină de FORŢĂ, arătându-şi dinţii ascuţiţi. Este corpolentă şi doritoare de PAYA SANNA [hrană specifică]. Astfel vor trebui să mediteze asupra Ei cei ce doresc obţinerea Nemuririi.”
Într-un alt text, Ea este descrisă ca fiind „purtătoare a unei TILAKA [SEMN FAVORABIL PURTAT DE CĂTRE FEMEI ÎN INDIA, între sprâncene, ca semn că SOŢUL LOR TRĂIEŞTE] purpurii şi strălucitoare, ochii ei ornamentaţi cu COLLYRIUM, îmbrăcată în negru [piele de antilopă, SIMBOL al TAPAS-ului şi al ASCEZEI, n.n.] şi împodobită cu diferite bijuterii.” Asupra lui DAKINI, se va medita însă ca fiind îmbrăcată în piele neagră de antilopă. Aceasta este TRIPURA BHAIRAVI, TRIPURA cea TERIBILĂ şi CUMPLITĂ. DAKINI este aspectul de la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA al lui TRIPURA BHAIRAVI, tot aşa cum KAMA-DEVI este aspectul de la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA al lui TRIPURA SUNDARI.
Totuşi textele vorbesc adesea şi insistă foarte mult asupra asemănărilor dintre KALI şi BHAIRAVI. Pentru aceasta vom spune că atunci când s-a vorbit despre KALI sau MAHAKALI ca având contraparte masculină pe MAHAKALA, dar şi pe BHAIRAVA, s-a făcut o referire clară la TRIPURA BHAIRAVI numită-în tratatele strict secrete ale Şcolilor TANTRA TIBETANE sau INDIENE VAJRAYANA-„KALI CEA ROŞIE” având drept contraparte masculină pe KALABHAIRAVA. KALABHAIRAVA este descris astfel ca având patru braţe: două sunt împreunate într-un gest de închinăciune, al doilea din dreapta ţine o mică tobă magică [DAMARU] iar în al doilea braţ din stânga, SABIA.” „KALI CEA ROŞIE are şi EA patru braţe: două sunt împreunate, într-un gest de închinăciune [ANJALI-MUDRA, n.n.], din celelalte două, cel din dreapta ţine o CUTIE CRANIANA [KAPALA], iar cel din stânga un KHATVANGA.” Aceste două forme ale lui KALABHAIRAVA şi BHAIRAVI intra în procesul de VIZUALIZARE specifică a cuplului tibetan SRI HERUKA -VAJRAVARAHI, adică, mai clar în adorarea Supremului SHIVA [sub forma teribilului RUDRA-SHIVA] în uniune cu un aspect distructiv al Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI, dacă transpunem cuplul tibetan în mistica indiană a şcolii VAJRAYANA. Şi dacă aspirantul mai are încă nelămuriri asupra aspectului TERIBIL al Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, vom aminti că termenul KHATVANGA, exprimând un ATRIBUT-SIMBOL al lui BHAIRAVI, desemnează un instrument folosit de asceţii [AGHORA-TANTRA] ce adoră Supremul în formele Lui Teribile [AGHORA-MURTI], acest KHATVANGA fiind un fel de măciucă în care este înfipt UN CAP PROASPĂT TĂIAT, UNUL ÎN PUTREFACŢIE şi UN CRANIU UMAN. Acestea sunt simboluri ale Puterii Teribile a Supremului BHAIRAVA, BHAIRAVI-DEVI, numită astfel, AGHORI sau AGHORA-SHAKTI. Şi pentru a înţelege mai bine aceste ASPECTE, vom spune că O ALTĂ IPOSTAZĂ a lui TRIPURA BHAIRAVI este DURGA-DEVI. Mai corect este însă să precizăm că DURGA a fost adorată sub numele de: KALI, BHAVANI, CHANDIKA sau BHAIRAVI. S-a spus că ADITI sau Spaţiul Infinit este una din Mamele Eterne [MAHA-MAI]. Acestor IPOSTAZE ale Mamei Divine le-a fost consacrată o adorare specială în INDIA [unde sunt numite adesea SAPTA-MATRIKAS, „CELE 7 MAME SUPREME"]. Acestea sunt în general însă enumerate ca 8 la număr [7+ADITI], dar enumerările oferite de textele secrete variază: uneori ele sunt doar 7 [SAPTA-MATRIKAS]: (1) BRAHMI sau BRAHMANI [=TRIPURA BHAIRAVI sau MATANGI]; (2) MAHESHVARI [MATANGI]; (3) KAUMARI [DURGA]; (4) VAISHNAVI [KAMALATMIKA]; (5) VARAHI [BAGALAMUKHI]; (6) INDRANI sau AINDRANI sau MAHENDRI [TRIPURA SUNDARI]; (7) CHAMUNDA [KALI sau DHUMAVATI]. Alteori numărul este 9 [NOUĂ]: BRAHMANI; VAISHNAVI; RAUDRI [BAGALAMUKHI]; VARAHI [BAGALAMUKHI]; NARASINKHIKA [BAGALAMUKHI]; KAUMARI [DURGA în cadrul lui MATANGI]; MAHENDRI [sau MAHENDRANI=MAHA+INDRANI]; CHAMUNDA [DHUMAVATI]; CHANDIKA [TRIPURA BHAIRAVI]. Alteori, anumite texte strict secrete, păstrate tradiţional numai în cadrul relaţiei discipolice, menţionează ŞAISPREZECE NUME SECRETE sau ASPECTE ale Mamei Divine Cosmice: GAURI; PADMA; SACHI [sau SATCHI -soţia lui INDRA]; MEDHA; SAVITRI; VIJAYA; JAYA; DEVASENA; SVADHA; SVAHA; SANTI; PUSHTI; AMRITI; TUSHTI; ATMADEVATA; KULADEVATA. Aceste şaisprezece ASPECTE SECRETE sunt în legătură cu ASPECTE PARTICULARE de o importanţă specială, două dintre ele fiind REPREZENTĂRI SIMBOLICE ale unor BIJA MANTRA legate de VISHUDDHA-CHAKRA aşa cum este acest centru de energie descris în Tantra (numele tantrice date acestei CHAKRA sunt: vishuddha, vishuddhi, kantha, kanthadesha, kanthapadma, kanthapankaja, kanthambuja, kanthambhoja, shodasha, shodasha-dala, shodashara, nirmala - padma, dVyashtapatrambuja, akasha, shodashollasa-dala, shodasha - patra -cf. “Layayoga - an Advanced Method of Concentration“ de Shyam Sundar Goswami), şi în special de MATANGI-DEVI. De asemenea, DURGA-DEVI este adorată pe larg în INDIA în timpul lui DURGA-PUJA sub NOUĂ ASPECTE NUMITE NAVA-DURGA. Ele sunt: MAHALAKSHMI; NANDA; KSHEMANKARI; SHIVADUTI; MAHATUNDA; BHRAMARI; CHANDRAMANDALA; REVATI şi HARSIDDHI. R.S. GUPTE, în volumul „Iconography of the Hindus, Buddhist and Jains” enumeră următoarele aspecte sau FORME SPECIALE ale lui DURGA: NILAKANTHI, KSHEMANKARI, HARASIDDHI, RUDRAMSA - DURGA, VANA - DURGA, AGNI - DURGA, JAYA - DURGA, VINDHYAVASI - DURGA [corect este VINDHYAVASINI, n.n.], RIPUMARI - DURGA. Acestea sunt invocate cu putere pentru obţinerea diferitelor rezultate urmărite de majoritatea populaţiei. Ceea ce este însă importantă rămâne acea IPOSTAZĂ a lui DURGA ca aspect al lui TRIPURA BHAIRAVI. Marele Yoghin şi Eliberat SVAMI SHIVANANDA afirmă în acest sens:
„O ador pe DURGA, Cea cu TREI OCHI a căror Strălucire este ca o Fulgerare bruscă, cea care este aşezată pe însuşi regele animalelor [leul], care este foarte temută, pe care o slujesc multe Fecioare cu arme şi ţepuşe în mâini; o proslăvesc pe DURGA, Cea care ţine în mâinile sale un disc, o scoică, o licoare, ţepuşe, săgeţi şi un arc cu coarda întinsă; Ea, Cea care străluceşte precum FOCUL [AGNI, n.n.] şi în a cărei Coroană este prinsă însăşi LUNA.” [JAPA-YOGA, p. 4 ]. Acest aspect este de fapt evocat sub numele special de VANA - DURGA, deşi leul este vehiculul comun majorităţii aspectelor lui DURGA reprezentate iconografic.
Să aprofundăm puţin Aspectul de DURGA al Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI, care este, spre deosebire de Zeiţa-Mamă-DURGA, una dintre Marile VIDYA [MAHA - VIDYA], deşi DURGA însăşi este numită MAHA - VIDYA în listele de 18 SIDDHA - VIDYA fundamentale în TANTRA: Kali, Tara, CchinnaMASTA, Matangi, Bhuvaneshvari, Annapurna, Nitya, Durga, Mahishamardini, Tvarita, Tripuraputa, Bhairavi, BagalaMUKHI, Dhumavati, KamalaTMIKA, Sarasvati, Jayadurga şi Tripurasundari, conform textului NIRUTTARA TANTRA. VIDYA desemnează pentru VEDANTA cunoaşterea REALITĂŢII [BRAHMAN] şi distincţia de Iluzia Lumii [MAYA]. În TANTRA însă, Lumea este privită ca fiind Reală, adepţii TANTRA-ici urmărind realizarea Identităţii între SHIVA şi SHAKTI, ca poli opuşi, complementar-necesari pentru fiinţarea MANIFESTĂRII. Astfel, pentru tradiţia spirituală autentică TANTRA-YOGA, VIDYA reprezintă O CALE DE REALIZARE SIGURĂ şi PERFECTĂ A REALITĂŢII SPIRITUALE ULTIME [sau, altfel spus, a DIVINULUI ABSOLUT]. Scopul SADHANA-ei TANTRA-ice îl reprezintă reunirea celor două principii polare în chiar sufletul aspirantului.
DURGA, sub aspectul ei TERIFIANT, reprezintă DISTRUGĂTOAREA RĂULUI, A EGOISMULUI şi A ILUZIEI-CE-CREEAZĂ-SUFERINŢA. Un fragment din tratatul SA-TANTRA-TANTRA, citat de KRISHNANANDA în lucrarea lui, TANTRA SARA, expune vizualizarea lui DURGA: „Zeiţa, asemănătoare unui munte negru, are un chip înspăimântător, este îmbrăţişată de SHIVA şi poartă mai multe ghirlande de capete în jurul gâtului; are părul despletit şi este surâzătoare.” Nu lipseşte nici un singur amănunt: „nici şarpele [NAGA] ţinând loc de cordon sacru, nici Luna de pe frunte, miile de mâini de morţi dispuse în jurul soldurilor, gura însângerată şi corpul pătat de sânge, cele două cadavre de copii în chip de cercei”, etc.” [M. Eliade, Op. cit., p.183]. Această imagine “înspăimântătoare” reprezintă similitudini uriaşe cu KALI şi deseori în Tradiţia Indiană KALI şi DURGA au fost considerate ca fiind Una şi Aceeaşi Putere Feminină [ SHAKTI], soţie a lui SHIVA. Totuşi DURGA nu este identică cu KALI; deşi are foarte multe asemănări, există totuşi anumite deosebiri esenţiale. Asemeni Ei [lui KALI], Ea este FOAMEA şi este MOARTEA. Ea este ANUL-deci TIMPUL CICLIC-şi este detaşată complet de continuul proces de DEVORARE a acestui Univers. În schimb, spre deosebire de KALI, DURGA posedă LUNA pe fruntea Sa; Ea este astfel TRIPURA BHAIRAVI, „ÎN A CĂREI COROANĂ STRĂLUCEŞTE LUNA”, acest Simbol [LUNA sau CHANDRA] sugerând că Ea este cea care, asemeni lui TRIPURA SUNDARI, guvernează în locul subtil din SOMA - CHAKRA, numit CHANDRA - MANDALA „bând” energia vitală divină [AMRITA] ce îi permite să ARDĂ toate impurităţile, aspect celebru în Tradiţia KAULA şi numit ANANDABHAIRAVI. Astfel, aspectul ei special în acest caz este însăşi AMRITI, aspect BINEVOITOR care oferă aspirantului ÎN ÎNTREGIME PURIFICAT DE TENDINŢELE EGO-ULUI, minunate Daruri Spirituale. La fel ca şi KALI, TRIPURA BHAIRAVI oferă numeroase daruri celor puri şi evoluaţi spiritual, diferenţele faţă de BHADRA-KALI constând doar în Simboluri şi Reprezentări. Însă înainte de a obţine GRAŢIA lui AMRITI-SHAKTI, discipolul se confruntă cu aspectul terifiant al lui DURGA-DEVI, adică chiar cu DAKINI-SHAKTI [de la nivelul lui MULADHARA-CHAKRA], CE ACŢIONEAZĂ, după cum spun textele, ca PĂZITOR AL PORŢII [DVARAPHALA-SHAKTI]. Este timpul să spunem că DAKINI este denumirea data simbolic în Budismul VAJRAYANA personificării Energiei Cosmice Feminine ca ARHETIP EROTIC al INTELIGENŢEI FEMININE, uneori CREATOR, alteori DISTRUGĂTOR. DAKINI este: apărătoarea învăţăturilor ezoterice [DHARMAPHALA-SHAKTI]; Zeiţa Celestă, expresie a INTUIŢIEI FENOMENALE; şi uneori Muză a INSPIRAŢIEI, în cazul celor TREI Mari Puteri Cosmice: TRIPURA BHAIRAVI, BAGALAMUKHI şi MATANGI. În tradiţia secretă ANUTTARA-TANTRA [VAJRAYANA], pentru a se indica în mod sigur DAKINI ca aspect al lui TRIPURA BHAIRAVI, ea a fost denumită PANDARA. Ea este o exaltare a Feminităţii, Zeiţă a ÎNŢELEPCIUNII sau DAKINI-de-culoare-ROŞIE, asociată ELEMENTULUI FOC [AGNI] şi părţii de VEST a Universului, în timp ce BAGALAMUKHI este numită VAJRADAKINI-de-culoare-ROŞIE [TEJAS sau RAJAS], iar MATANGI este reprezentată de ISHVARI, nume ce desemnează de asemenea exaltarea Feminităţii, Zeiţă a ÎNŢELEPCIUNII sau DAKINI-de-culoare-ALBĂ, asociată cu elementul Spaţiului [AKASHA=ETERUL] şi CENTRUL UNIVERSULUI. PANDARA sau PANDARAVASINI este deci asociată FOCULUI [AGNI]. Astfel, culoarea ROŞIE asociată Marii Puteri Cosmice TRIPURA BHAIRAVI este re-asociată în principal lui AGNI-FOCUL DEVORATOR DIVIN COSMIC, şi în plan secundar lui TEJAS-TATTVA şi RAJAS-GUNA-aspect comun şi totodată Specific al Marii Puteri Cosmice BAGALAMUKHI, după cum vom vedea mai târziu. Totuşi, pentru a indica Strălucirea Ei asemănătoare Soarelei [el însuşi fiind una din formele lui AGNI] şi pentru a nu o confunda cu TRIPURA SUNDARI - Răsăritul Creaţiei [sau KAMA-AGNI, FOCUL SACRU AL DORINŢEI DIVINULUI DE A CREA], BHAIRAVI este considerată ca guvernând punctul de Apus al Soarelui [TAPO-AGNI sau FOCUL TAPASULUI DIVIN şi AL SACRIFICIULUI PERMANENT AL CREATORULUI dar şi PUNCTUL CARDINAL SUD în aspectul de DAKINI], ELE nefiind decât două faze inevitabile ale procesului CICLIC al MANIFESTĂRII Unicului Soare Suprem ce apune [MOARE] pentru a se putea RENAŞTE a doua zi [în zorii unei noi KALPA] trezind cu o forţă şi mai mare TOTUL la VIAŢA prin LUMINA şi CĂLDURA Lui. Astfel, STRĂLUCIREA şi FRUMUSEŢEA ORBITOARE a lui TRIPURA BHAIRAVI SUNT ASPECTE LEGATE DE PUTEREA EMBRIONULUI-DE-AUR, pe care îl „coace” PRIN TAPAS-ul COSMIC.
Este bine să precizăm că DURGA are o formă de adorare a ei separată faţă de BHAIRAVI. Pentru a nu complica înţelegerea, ei îi va fi dedicat un studiu special. Mai trebuie să spunem că DURGA a încarnat Aspectul Distructiv al Zeiţei-Mamă. Asemeni lui KALI, însă, BHAIRAVI prezintă două FAŢETE ADORATORULUI SĂU-una este cea Distructivă, cealaltă este cea Binevoitoare. Am vorbit anterior despre termenul de RASA. El reprezintă în cazul lui TRIPURA BHAIRAVI aceeaşi semnificaţie ca şi în cazul lui TRIPURA SUNDARI: Farmecul inefabil al Existenţei, AMRITA, izvorât din uniunea plină de fericire a lui SHIVA cu SHAKTI. Astfel, BHAIRAVI, asemeni lui TRIPURA SUNDARI, ESTE LA NIVEL MACROCOSMIC, aflată într-o îmbrăţişare indescriptibilă cu BHAIRAVA. Uniunea lor produce SUNETUL COSMIC, SHABDHA, reprezentat de PRANAVA-BIJA. Ea nu mai este terifiantă, dar este INACCESIBILĂ [DURGA], Ea fiind CITADELA ascunsă a INIMII discipolului. Sub aspectul de SUNET, TRIPURA BHAIRAVI reprezintă starea Primordială a lui SHABDHABRAHMAN. Ei îi aparţin Aspectele Supreme ale lui PRANAVA BIJA, fiind totodată dincolo de cele trei-stări [amintite în legătură cu PRANAVA-BIJA la timpul potrivit]. Înainte de a aborda alte aspecte ale lui TRIPURA BHAIRAVI este bine sa facem unele precizări necesare şi totodată indispensabile adorării eficiente a lui TRIPURA BHAIRAVI. Datorită Importanţei acestor precizări, este bine ca discipolul să mediteze asupra lor pentru a avea astfel acces la acea cunoaştere interioară a ASPECTELOR CREAŢIEI aşa cum sunt ele expuse aici. Datorită, de asemenea, gradului oarecum mărit de dificultate ridicat de realizarea practică a acestor noţiuni, ele sunt prezentate gradat, sub forma a trei teme majore. Considerăm Importantă păstrarea ordinii de prezentare a informaţiilor în timpul meditaţiei asupra acestora.
KALI şi TIPURA BHAIRAVI
Asemănările dintre cele DOUĂ Mari Puteri Cosmice, TRIPURA BHAIRAVI şi KALI sunt multiple. Este semnificativ faptul că în textul tradiţional MARKANDEYA PURANA ni se prezintă, în celebrul subcapitol denumit DEVI - MAHATMYA, o relatare despre DURGA cea Roşie [TRIPURA BHAIRAVI] care se transformă în KALI cea Neagră pentru a distruge doi demoni puternici, numiţi CHANDA şi MUNDA. Această transformare însă nu este decât aparent KALI deoarece o e exprimă mult mai concret pe TRIPURA BHAIRAVI. De altfel aşa se şi explică multiplele asemănări dintre aceste două Puteri Cosmice. Deşi este considerată ca manifestare a lui DURGA, în acest text descrierea corespunde ASPECTULUI TERIBIL al lui TRIPURA BHAIRAVI. Cuvântul „Cumplită” din text nu lasă nici o urmă de îndoială asupra acestui fapt. Un iniţiat poate observa că această descriere pare menită să arate de ce uneori BHAIRAVI a fost denumită „KALI cea Roşie”.
DEVI MAHATMYA 7, 1-27
CAPITOLUL 7
Distrugerea lui CHANDA şi MUNDA
Rishi a spus:
1-2. Apoi la comanda lui Sumbha asura -şii, înarmaţi până în dinţi, fiind conduşi de Chanda şi Munda, s-au răspândit în cele patru zări.
3. Au văzut-o pe Devi, care zâmbea suav, aşezată pe un leu pe piscul de aur al muntelui uriaş.
4. Văzând-o, câţiva dintre ei s-au înfierbântat şi au s-au chinuit să o captureze, iar ceilalţi s-au apropiat de ea, cu arcurile întinse şi săbiile ridicate.
5. Atunci Ambika a devenit extrem de furioasă, teribilă şi în mânia ei pielea sa a devenit neagră precum tuşul.
6. Din suprafaţa frunţii sale încruntate, deodată a apărut Kali cu o înfăţişare teribilă, înarmată cu o sabie şi un laţ.
7-9. Purtând ciudatul baston ce are în vârf un craniu, împodobită cu o ghirlandă de cranii umane, îmbrăcată în pielea unui tigru, groaznică, CUMPLITĂ, cu pielea ei atrofiată, având gura larg deschisă, terifiantă, cu limba atârnând în afară, cu ochii roşietici înfundaţi în orbite şi umplând zările cerului cu urletele ei cutremurătoare atacând impetuos şi distrugându-i pe marii asuras ai armatei demonice, ea a devorat toate aceste cete de atacatori ai deva -şilor.
10. Apucând elefanţii cu o mână ea îi aruncă în propria ei gură împreună cu vizitii lor, cu însoţitorii acestora, cu carele de luptă şi clopotele de luptă.
11. Înghiţind de asemenea cavaleria cu caii acesteia şi carul de luptă cu vizitiu cu tot, ea îi doboară şi îi zdrobeşte cu dinţii ei.
12. Ea îl scalpează pe unul şi pe altul îl retează din gât; pe altul îl striveşte cu piciorul ei, şi pe altul cu întregul ei corp.
13. Ea prinde cu gura sa armele şi proiectilele aruncate de aceşti asuras, şi în furia sa le striveşte între dinţi.
14. Ea a distrus în întregime puternica armată a demonicilor asuras, devorând câţiva şi zdrobindu-i pe alţii.
15. Unii au fost ucişi de strigătul ei de luptă, alţii au fost loviţi cu toiagul împodobit cu un craniu, şi ceilalţi asuras şi-au găsit moartea între colţii ei.
16. Văzând toate cetele de asuras doborâte într-o secundă, Chanda a alergat spre Kali, care era extrem de teribilă.
17. Marele asuras (Chanda) cu ploi teribile de săgeţi şi Munda cu discurile aruncate cu miile au acoperit-o pe Cea - cu -ochii - terifianţi (Devi).
18. Aceste numeroase discuri, dispărând în gura ei, păreau precum numeroşi sori dispărând în mijlocul unui nor,
19. Astfel Kali, care urla înfricoşător, ai cărei dinţi ieşeau ameninţători din gura ei ucigătoare, râse teribil înfuriată.
20. Apoi Devi, călărind pe leul său, alergă spre Chanda şi prinzându-l de păr, îi reteză capul cu sabia ei.
21. Văzându-l pe Chanda doborât, Munda alergă de asemenea spre Kali. Ea îl doborî de asemenea la sol, spintecându-l furioasă cu sabia ei.
22. Văzând pe vitejii Chanda şi Munda ucişi, soldaţii rămaşi în viaţă s-au înfricoşat şi au fugit în toate direcţiile.
23. Şi Kali, ţinând capetele lui Chanda şi Munda în mâinile ei, s-a apropiat de Zeiţa Chandika şi I-a spus, având vorbele întrerupte de hohote de râs.
24. ‘Iată ţi-am adus capetele lui Chanda şi Munda ca pe două ofrande animale în acest SACRIFICIU al bătăliei. Pe Sumbha şi Nisumbha va trebui să-i ucizi tu însăţi.’
Rishi a spus:
25-27. Văzându-i pe aceşti asuras, Chanda şi Munda aduşi la ea în halul acesta, binevoitoarea Chandika i-a adresat lui Kali acest joc de cuvinte: ‘Pentru că mi i-ai adus pe amândoi, pe Chanda şi Munda, Tu, O, Devi, vei fi renumită în lume sub numele de Chamunda.”
[DEVI MAHATMYA 7, 1-27]
Din această legendă, rezultă că aspectului de DAKSHINA KALI îi corespunde în acest caz, ca aspect distructiv specific lui TRIPURA BHAIRAVI, lui DURGA - DEVI, manifestată ca DAKINI amintită anterior, cea ROŞIE. De ce facem această afirmaţie când textul afirmă clar că DEVI are pielea emaciată, atrofiată şi culoarea NEAGRĂ? În textul sanscrit Bhutadamara - tantra este menţionat aspectul de Dhumrabhairavi al lui BHAIRAVI, numită „Cea Ciudată”, un aspect comun lui TRIPURA BHAIRAVI ca CHAMUNDA şi lui DHUMAVATI, ce se poate corela cu MAHA - KALI. Când se manifestă exclusiv distructiv, DEVI are deci culoarea NEAGRĂ; când puterea ei îşi manifestă ambivalenţa, Ea are culoarea ROŞIE. De altfel, cuvântul DAKSHINA comportă şi sensul special de „Cea care inspiră şi ghidează sacrificiile şi distribuirea ofrandelor”. Ei îi corespunde punctul cardinal SUD, locul Morţii (unde se găseşte şi locuinţa lui YAMA - Zeul MORŢII). Într-o accepţie particulară, DAKSHINA o desemnează pe fiica regelui DAKSHA, SATI reprezentând, reamintim, „îndemânarea în săvârşirea procedeelor de adorare SACRIFICIALE”, şi totodată SACRIFICIUL propriu-zis. DAKINI de culoare ROŞIE prezidează punctul cardinal VEST, după cum am spus, iar cele două puncte cardinale VEST şi SUD sunt privite de iniţiaţi ca IPOSTAZE ale MORŢII. Pentru cel neiniţiat, Moartea reprezintă o sursă de FRICĂ şi GROAZĂ, numai lui ea apărându-i CUMPLITĂ şi TERIBILĂ. Pentru cel iniţiat, corespondenţa dintre DAKSHINA, DAKSHA şi DAKINI, ca nume derivate din acelaşi cuvânt (DAKSHA) sau mai corect din aceeaşi rădăcină verbală sanscrită (DAKSh) ca simbol al Puterii de Acţiune (KRIYA SHAKTI), este încă o dovadă a faptului că TRIPURA BHAIRAVI ca DAKINI este TRIPURA cea Teribilă, aşa cum şi KALI, ca DAKSHINA reprezintă acelaşi aspect DISTRUCTIV şi TERIFIANT. Totodată discipolul iniţiat va înţelege că BAGALAMUKHI este, precum BHAIRAVI, una din păzitoarele „PORŢII”, Gardian la Pragului ce permite trezirea lui KUNDALINI. Sub acest aspect, DAKINI îi corespunde lui YOGINI, sau mai clar VAJRA-YOGINI, într-un sens specific. Corespondenţa dintre aceste Două Mari Puteri Cosmice va facilita înţelegerea afirmaţiei că TRIPURA SUNDARI prezintă în sine şi personalitatea, sau aspectul concret de TRIPURA BHAIRAVI. Înţelegând corespondenţa dintre DAKSHINA KALI şi BHADRA KALI, discipolul poate realiza faptul că şi BAGALAMUKHI prezintă două aspecte asemănătoare: VAJRA - VARAHI şi LAKSHMI, în timp ce manifestându-se binevoitor Marea Putere Cosmică BAGALAMUKHI este numită uneori BHADRA-KALI, contrapartea feminină a lui RUDRA-SHIVA şi totodată faptul că TRIPURA BHAIRAVI corespunde în cele două aspecte fundamentale ale ei, cu DASHINA KALI, ca DAKINI şi cu BHADRA-KALI ca BHAIRAVI, fonemele ce corespund celor două nume ale ei fiind identice cu primele din cele două nume ale aspectelor lui KALI (este vorba de fonemele DAK- şi BHA- ). În textul Matrikabhedatantra se afirmă că în dreapta lui BHAIRAVI trebuie contemplat DAKSHINAMURTI (SHIVA).
Contrapartea masculină a lui BHAIRAVI este BHAIRAVA (DUMNEZEU în aspectul Suprem, Absolut), numit şi „Dezintegratorul”. El este numit MAHAKALA, Principiul Inevitabil şi Dizolvant al Timpului, atunci când este asociat lui MAHAKALI. Atunci când accentul este pus pe aspectul înspăimântător al acestei funcţii distrugătoare sau dezintegratoare, el devine Mâniosul BHAIRAVA, venerat în special de mişcarea (acum considerată dispărută) KAPALIKA din KAULA. La fel, adepţii grupării tantrice KAULA îi venerează pe BHAIRAVI şi BHAIRAVA aflaţi în uniune erotico- extatică, alteori cuplul fiind vizualizat ca frecventând cimitirele, dansând în locurile de cremaţie şi fiind uns cu cenuşa Universurilor devorate. Acesta este înţelesul simbolicei pieli de antilopă de culoare neagră (TAMAS GUNA) pe care o îmbracă DAKINI (RAJAS GUNA) - distrugerea atot- devoratoare a Timpului sau Supunerea limitărilor Timpului (KALI), după ce DAKINI a dorit să se manifeste în Multiplicitate. În acest sens, ea este Stăpâna care transcende orice legătură cu lumea Manifestării, fiind în sine chiar dincolo de KAMAKALA. Adorată în acest mod, TRIPURA BHAIRAVI este SHRI PARAMESHVARI, aflată în uniune extatică cu Supremul PARAMESHVARA. PARAMESHVARA este BHAIRAVA şi totodată PARAMASHIVA. PARAMESHVARI este BHAIRAVI şi totodată PARAMASHAKI (SHAKTI Supremă). În corp, ea este KUNDALINI. Pentru a arăta că este un aspect special al lui KUNDALINI, asemănător lui KALI şi că totuşi este diferită de prima MAHAVIDYA, TRIPURA BHAIRAVI este numită în anumite texte KULA-KUNDALINI-SHAKTI. Vom avea ocazia să revenim asupra acestui aspect. În textul YOGINI HRIDAYA (II.4; II.168), BHAIRAVI este numită PARA, MURTI-VIDYA, NAVAMA (referire la cele 9 Triunghiuri din YANTRA sa), locuind în Oceanul de Nectar (SAMUDRA - însemnând în limbajul secret din SHRI VIDYA PUJA: MUDRA al cărei sunet specific este SA, adică însăşi SHAKTI, din cuplul fonemelor HAM-SA) îmbrăţişată de BHAIRAVA şi practicând ritualuri tantrice secrete în triunghiul din SOMA -CHAKRA.
TARA şi TRIPURA BHAIRAVI
Dacă TARA, „STEAUA” Strălucitoare este PRIMA LUMINĂ MANIFESTATĂ în NOPATEA ETERNĂ, reprezentând PUTEREA TRANSCENDENTĂ a SPAŢIULUI şi fiind corelată cu NADA PASHYANTI VAK, „PRANAVA mult adorată, logosul de aprobare, care este semnificaţia afirmaţiei Divinităţii Creatoare, sursa vorbirii şi depozitara cunoaşterii superioare, fiind în imensitatea cosmică infinită ca prima localizare a energiei, ca o sursă de lumină (esenţială), o combustie, o acţiune devorantă”, TARA reprezentând FOAMEA perpetuă fiind SURSA sacrificiului cosmic, adică HIRANYAGARBHA, în schimb TRIPURA BHAIRAVI reprezintă starea de FOAME (şi MOARTE) lipsită de HRANĂ (şi VIAŢĂ), unica existenţă latentă, singulară în noaptea Eternă, Ea fiind însăşi puterea sacrificiului prin care apare VIAŢA şi HRANA. Fără acţiunea ei de AUTOSACRIFICIU însăşi manifestarea SUNETULUI PRIMORDIAL nu este posibilă. Astfel, dacă TARA este NITYA VAK, Logosul Suprem manifestat în cel de-al doilea nivel al său, NADA-PASHYANTI, TRIPURA BHAIRAVI este numită tot NADA sau PARA-NADA, reprezentând însă ORIGINEA, SĂMÂNŢA, PRIMA MANIFESTARE a Forţei Vitale Divine a Creaţiei (ADI-SHAKTI) şi ei îi corespunde Primul Nivel al Logosului Suprem nediferenţiat ca sunet. Această stare TRANSCENDENTĂ este numită PARA-VAK. Într-un anume fel acţiunea lui TARA corespunde nivelului extrem de subtil al lui NADA fiind astfel prima EMANAŢIE DIVINĂ, susţinând întreaga MANIFESTARE aflată în STARE de LATENŢĂ şi este, ca să ne reamintim, însuşi HIRANYAGARBHA; simultan cu apariţia ei se manifestă TRIPURA BHAIRAVI, prima DIFERENŢIERE, RĂDĂCINA, SURSA MANIFESTĂRII în DESFĂŞURARE. Dar pentru a crea şi a se manifesta, DIVINUL sub forma UNULUI SUPREM trebuie să îşi auto- sacrifice UNITETEA de Sine dintre Conştiinţă şi Energie în procesul Manifestării Concrete a Universului.
TARA este HIRANYAGARBHA, deţinând statutul de TRANSENDENŢĂ conferit de UNITATEA dintre PRANAVA-BIJA şi SHABDHA-BRAHMAN, fiind de un suport metafizic transcendent şi potenţial latent al Universului. TRIPURA BHAIRAVI este cea care prin imensul TAPAS (SACRIFICIU) al lui BRAHMAN, ajută „coacerea” şi „spargerea” acestui Ou Primordial, a lui HIRANYAGARBHA, reprezentând SEPARAREA sau AUTOSFÂŞIEREA, AUTOMORTIFICAREA Unicului în Multiplicitate. Se poate spune că PARAMASHIVA a cărui esenţă este TRANSCENDENTĂ (PARA), se manifestă pe Sine ca Sunet şi el devine astfel BRAHMAN - Cuvântul (SHABDHABRAHMAN). TRIPURA BHAIRAVI este primul nivel al lui SHABDHABRAHMAN şi fiind totodată PARA, ea a fost denumită PARAVAK-SHAKTI. Numai prin acţiunea ei, TARA, din starea de LATENŢĂ POTENŢIALĂ poate deveni IMANENŢĂ şi DEZVOLTARE, NADA-PASHYANTI-VAK, a doua stare vibratilă, subtilă, a lui SHABDHABRAHMAN. Se mai poate afirma şi că TRIPURA BHAIRAVI este NADA Supremă, simbolizată în semnul grafic al lui PRANAVA BIJA ca fiind SEMILUNA de dedesubtul PUNCTULUI FOCAR (BINDU) şi că această formă de manifestare a Ei este TARA, în timp ce nivelul Său Suprem NADA-PARAVAK este însuşi logosul Creator Suprem, forţa feminină esenţială, PARA-SHAKTI identificată cu PARA-BIJA (se impune precizarea că PARA-BIJA aparţine nivelului exprimat al lui SHAKTI, KULA, în timp ce Supremul PARAMASHIVA are corespondenţă într-o AKULA-PARA-BIJA, atât de necesară desăvârşirii în practica lui SHRI VIDYA). TARA, ca PASHYANTI-VAK, Cuvântul sau Logosul Primordial Manifestat Subtil dar Nediferenţiat prin Rostire, este o etapă a Creaţiei prezidate de TRIPURA BHAIRAVI, ca PARAVAK. Şi asupra acestui aspect vom reveni ulterior.
Înainte de a aborda un alt subiect, trebuie spus că există unele reprezentări simbolice asemănătoare ale acestor Două Mari Puteri Cosmice, TARA şi BHAIRAVI. De altfel, UGRA - TARA, ce descompune şi devorează la sfârşitul unei perioade cosmice (KALPA) întregul sistem solar (prin SURYA - PRALAYA) este considerată o faţetă a TERIFIANTEI BHAIRAVI ce devorează întreaga Creaţie (MAHA - PRALAYA) asemenea lui MAHA-KALI. Diferenţa între BHAIRAVI şi MAHAKALI este că însăşi cele 12 KALI cunoscute în Şcoala TRIKA sunt absorbite, prin Puterea lui TRIPURA BHAIRAVI, în Supremul Absolut (BHAIRAVA) care astfel este nesupus limitelor Spaţiului şi Timpului şi permite Creaţiei să regăsească UNIUNEA PRIMORDIALĂ (MAHA - YOGA). Dacă s-a afirmat că însăşi KALI îl devorează pe MAHAKALA în timpul lui MAHA PRALAYA, trebuie spus că, tot la nivel simbolic, TRIPURA BHAIRAVI o devorează pe KALI, în sensul că orice urmă a TRECERII TIMPULUI este ştearsă definitiv din Conştiinţa Supremului Absolut. Atunci rămâne pacea, Beatitudinea Supremă, SAT-CHIT-ANANDA. Cuvântul SATI are şi sensul de Pură Existenţă Transcendentă, fără nici o legătură cu Lumea Manifestării; sacrificiul ei nu este o MOARTE ci o reîntoarcere în Unitatea Supremului PARAMASHIVA, dincolo de dualitatea lui SHIVA-SHAKTI şi chiar dincolo de SHIVA-SHAKTI TATTVA. De aceea SHIVA, rămas singur după moartea lui SATI, conform legendei, fără SHAKTI este practic „anihilat”, iar faptul că se plimbă prin Univers cu trupul lipsit de viaţă al lui SATI pe umăr arată că, prizonier al TIMPULUI FRAGMENTAT, el însuşi este un cadavru. Culoarea lui SHIVA în reprezentările simbolice, atunci când el este imaginat ca fiind impulsionat de MAYA este NEGRU, simbol al lui TAMAS-GUNA produsă de MAYA-MALA. El este astfel MAHAKALA, Distrugătorul Timpului. Atunci când MAYA sau influenţa lui SHAKTI încetează, sau este anihilată, TAMAS-GUNA dispare, distrugerea încetează şi SHIVA redevine SHAVA, cadavrul alb, imobil, simbol al lui SATTVA-GUNA. El este însă absorbit în sine, SHIVA BHAIRAVA, Cel care străluceşte cu o PUTERE INFINITĂ, Simbol al Stării Transcendente a lui SHIVA, Unitatea Reconstituită, PARAMASHIVA. Fără graţia lui TARA, aspectele Vacuităţii (SHUNYATA) în care se manifestă PARAVAK nu pot fi înţelese practic. În YOGINI HRIDAYA, 21, se afirmă că SVARA sau Suflul Vital manifestat ca Sunet trebuie să fie unit cu SHAKTI în mijlocul inimii, acolo unde se află SOARELE şi de aici trebuie călăuzit către BINDU sau SOMA-CHAKRA într-un proces de purificare ce implică folosirea FONEMELOR (VARNA) sau a Culorilor simbolice. Acest proces este favorizat de CHITRA, aspect al lui TARA. Acelaşi text explică sensurile termenilor rezultaţi din DAKSh. În sutra 177, patala ii, textul precizează: „shunyatrayat pare sthane mahashunyam vibhavayet” şi asociază termenii SHUNYA (Vid) cu un numeral (TRAYA), cu PARA (Supremul) STHANA (suport, conţinător, recipient) - cel devenit MAHASHUNYA (Marele Vid). Prin transcenderea celor trei Lumi (TRIPURA), reduse la Vacuitate, se intră supra - conştient în MAHASHUNYA, Vidul Conştient, BHAIRAVA. SURYA- PRALAYA se poate referi deci la TARA ca anihilatoare a dualităţii, uniune a Solarului HAM- cu Lunara SA-, într-un sunet nediferenţiat, care nu se rosteşte cu voce tare ci este INTERIORIZAT în ANAHATA- CHAKRA. De aici şi importanţa meditaţiei preliminare asupra lui BHUVANSHVARI, Putere Cosmică esenţială şi în SHRI VIDYA PUJA, locuitoarea lui HRIDAYA-CHAKRA, Locul Soarelui şi a lui HAM-SA. În textele dedicate lui SHRI VIDYA găsim descrierea lui BHUVANESHVARI BHAIRAVI, una din cele 16 BHAIRAVI Secrete din LALITA PUJA
TRIPURA SUNDARI şi TRIPURA BHAIRAVI
Această sinteză putea foarte bine să constituie începutul acestui studiu, însă am considerat că practicantul trebuie să cunoască mai întâi aspectele legate de Legea Sacrificiului şi profunda ei simbolistică. Este necesar să abordăm acum unele aspecte necesare practicantului pe calea fuziunii cu MAHAVIDYA TRIPURA BHAIRAVI.
Spre deosebire de TRIPURA SUNDARI, care reprezintă Puterea Binelui, a Frumuseţii şi a Iubirii Pure Divine, care la rândul ei creează acest univers prin fuziunea ei deplină în KAMESHVARA, numită tocmai de aceea KAMAKALA, TRIPURA BHAIRAVI reprezintă PUTEREA SACRIFICIULUI, aflată în fuziune cu BHAIRAVA şi astfel devine clar faptul că BHAIRAVI este manifestarea aspectului complementar, cuprins chiar în Marea Putere Cosmică MAHA-TRIPURA SUNDARI, ce o determină să se manifeste ca TRIPURA cea TERIBILĂ sau CUMPLITĂ. Ele sunt aspecte ambivalente ale lui MAHA-TRIPURA SUNDARI, cele două TRIPURA participând, prin ACŢIUNILE lor specifice, în mod plenar la actul Manifestării. S-au arătat anterior afinităţile dintre BHAIRAVI şi KALI. Astfel, amândouă reprezintă MOARTEA ca Proces Devorator al Manifestării. Unele texte o menţionează pe Dhumrabhairavi, care este aşadar un aspect comun lui BHAIRAVI şi DHUMAVATI, o SHAKTI ciudată, reprezentată ca o femeie în cazul căreia menstruaţia a încetat, bătrână, incapabilă de milă, abrutizată şi permanent chinuită de foame şi de sete. Este necesar să precizăm că această Putere este o metaforă la adresa stadiului de decădere umană actuală, o Putere a Uitării Originii Transcendente, Divine. Însă alegoria „Moarte” ca „Viaţă” este implicită, deoarece la nivel simbolic limitarea lui BRAHMAN prin Sacrificiu pentru a crea Lumea este totodată devenire a cuplului SHIVA-SHAKTI, dualitate, BRAHMAN existând concomitent în Manifestare şi dincolo de ea, ca Sine Etern Absolut, Divin, Suprem (PARAMASHIVA). TRIPURA SUNDARI a fost numită SAMANA şi, deşi se află în perfectă uniune cu Supremul, transcendând orice triadă, fiind identificată cu TURYA SAMVID, totuşi ea este într-o măsură destul de mare IMANENTĂ, limitată de Timp, KAMAKALA manifestată ca energia KUNDALINI limitată, încătuşată în organismele vii, singurul loc unde ea prezintă aspectul limitat de conştiinţa egocentrică şi separat de Absolutul Divin, atât timp când fiinţele nu realizează efortul conştient de a se trezi din MAYA. Pentru a-i exprima plenitudinea, TRIPURA SUNDARI a fost denumită de filosofii clarvăzători SHODASHI, sau a 16-a KALA a Lunii, exprimare a Perfecţiunii şi Uniunii Perfecte în Armonia Iubirii Divine Infinite. Această a 16-a KALA (SHODASHI) este Împlinirea Creaţiei, numită şi SAMANA ca expresie a Întregului. Totuşi, chiar şi dincolo de această stare, pentru a explica Identitatea şi Unitatea Perfectă, Supremă (PARA-YOGA) dintre Dumnezeu (BHAIRAVA) şi TRIPURA BHAIRAVI (sau dintre KULA şi AKULA), această Mare Mamă Infinită este numită UNMANA, dincolo de cele 16 KALA, numită în anumite texte „cea de-a 17-a KALA”, Suprema de dincolo de cele 36 de TATTVA. SAMANA sau SAMANI este prima Emanaţie în ordinea creaţiei, UNMANA sau UNMANI se află întotdeauna în Transcendenţă Supremă. Pentru a dori să creeze, Supremul face efortul de a se auto- sacrifica în calitate de Creator, şi să renunţe momentan la Uniunea perfectă dintre energiile Sale şi Conştiinţa Sa, prin uniunea simbolică dintre KAMESHVARI şi KAMESHVARA, sau SHIVA-SHAKTI TATTVA, supunându-se unor limitări concrete, obiective. De aceea, El sacrifică această Unitate, iar UNMANI devine SAMANI şi apoi rezultă toate celelalte etape ale Creaţiei (cele 36 de TATTVA). Acest proces de auto- mortificare din partea Creatorului este simbolizat de cele 9 triunghiuri (NAVA-TRIKONA) cu vârful în jos din TRIPURA- BHAIRAVI YANTRA. Ele sunt în număr egal cu cele 9 triunghiuri din SUNDARI-YANTRA, 4 ale lui SHIVA şi 5 ale lui SHAKTI, 4 cu vârful în sus şi 5 cu vârful în jos. Faptul că în BHAIRAVI-YANTRA toate cele 9 triunghiuri sunt cu vârful în jos arată pe de o parte că SHIVA este privit ca un cadavru, reprezentare a Morţii, suportul din care evoluează SHAKTI, iar pe de altă parte aceste triunghiuri simbolizează cele 9 cauze fundamentale ale Manifestării, cuprinse în MULA - PRAKRITI. Altfel spus, TRIPURA BHAIRAVI prin Sacrificiul dirijat de ea, din starea imperceptibilă de mentalul obişnuit, numită UNMANI, devine Multiplă, Rădăcină (MULA) a Întregii Naturi (PRAKRIIT). Numărul 9 este AICI simbolul Morţii şi totodată corespondentul lui PURUSHA. Înţeleasă ca origine a Creaţiei, MULAPRAKRITI este simbolul Vieţii, al Devenirii, al Evoluţiei. Cele 9 triunghiuri pot fi privite ca fiind cele cinci aspecte ale lui SHIVA, de la nivelul lui MULADHARA la cel al lui VISHUDDHA- CHAKRA, în inerţie („cadavre simbolice”), precum şi cele 4 TATTVA (3 ale lui SHIVA + MAYA), Secrete, Fundamentale în sistemul TRIKA. Aspectul lui TRIPURA SUNDARI numit KAMA- DEVI de la nivelul lui MULADHARA, se regăseşte în triunghiul cu vârful în jos (YONI) de la acest nivel subtil energetic, iar acest YONI este identificat cu un PITHA (sau loc sacru de pelerinaj) aflat chiar în corpul uman subtil, energetic. Unele texte numesc acest sălaş al lui KUNDALINI, MULA- YONI, pentru a-l deosebi de YONI- CHAKRA.
Fără jocul indescriptibil al lui MAHA TRIPURA, în cele două ipostaze ale sale: SUNDARI şi BHAIRAVI, Manifestarea nu poate avea loc, ciclurile cosmice, temporale având un sens pur teoretic. Acţiunea loc cumulată este deci INDISPENSABILĂ. Alte asemănări dintre aceste 2 SHAKTI sunt:
•1. TRIPURA BHAIRAVI este numită, asemenea lui SUNDARI, SHRI MAHARAJNI, deoarece toate miriadele de Zei şi Zeiţe îşi iau energia din însăşi Sursa Divină a Manifestării. Datorită corelaţiei cu DURGA, BHAIRAVI este reprezentată încoronată ca Stăpână absolută a tuturor însoţitoarelor ei (DAKINI), dar şi a tuturor Forţelor Divine anti- demoniace, ce inspiră Groaza celor ignoranţi şi răi (se vorbeşte despre aceste însoţitoare divine ale lui BHAIRAVI ca fiind în număr de 64).
- 2. „Strălucitoare asemenea cu zece milioane de Luni”, „Incomparabilă şi Impunătoare în Măreţia Ei”, TRIPURA BHAIRAVI reprezintă totodată înfăptuitoarea celor 5 Acte Cosmice Primordiale, asemenea lui SUNDARI: SRISHTI, STHITI, SAMHARA, TIRODHANA, ANUGRAHA (adică, în ordine: Creaţia, Menţinerea, Retragerea, Ocultarea şi Reintegrarea Creaţiei în Divin prin Graţia Supremă).
•3. În Gandharvatantra, BHAIRAVI şi SUNDARI sunt evocate, ambele, în procedeul practic denumit Rajarajeshvari Kavacha sau metoda de impregnare a corpului energetic cu energii specifice acestor Puteri Cosmice pentru a crea o „armură” de protecţie împotriva influenţelor negative. Între cele 16 BHAIRAVI secrete una este numită KAMESHI BHAIRAVI, identică de fapt cu SUNDARI.
Aşadar, dacă TRIPURA SUNDARI este considerată KAMAKALA, Cuanta Dorinţei Supremului de a Crea, considerată VIAŢA VIEŢII, TRIPURA BHAIRAVI reprezintă într-o formă grandioasă exact Sacrificiul, Asceza, TAPAS ca efort generator de energie benefică, jertfa. Să vedem acum care sunt aspectele particulare ale lui TRIPURA BHAIRAVI, cea „Cumplită”.
ASPECTE CARACTERISTICE şi FUNDAMENTALE
ale celei de-a cincia MAHAVIDYA,
TRIPURA BHAIRAVI, Puterea TAPAS-ului în MACROCOSMOS
Până acum am expus aspecte şi funcţii specifice lui TRIPURA BHAIRAVI, dar nu am insistat încă asupra aspectelor Fundamentale considerate Secrete, ale acestei Mari Puteri Cosmice, aspecte despre care am afirmat că vom reveni asupra lor. Primul aspect fundamental este cel de KULA - KUNDALINI - SHAKTI, Mult Adorata Putere a lui KAULA.
Celui care o adoră, spun textele, BHAIRAVI îi apare ca fiind INTENS STRĂLUCITOARE, COPLEŞITOARE şi INEGALABILĂ. Ajutând practicantul spiritual în transcenderea totală a limitărilor Egoismului, ea reprezintă Puterea ce-i oferă acestuia FORŢA VITALĂ DIVINĂ - Puterea Nesfârşită PRANA- ică Divină, care îl va ajuta să-şi reveleze Sine-le Suprem prin trezirea completă a energiei adormite în fiinţă, KUNDALINI SHAKTI, al cărui sediu static (FINAL) în fiinţă este SAHASRARA CHAKRA, şi al cărei centru dinamic este de obicei MULADHARA CHAKRA (sau orice alt centru la nivelul căruia se manifestă această energie). Se ştie din literatura textelor tradiţionale tantrice că există Patru Nivele Fundamentale ale Logosului Divin [Malinivijayottara Tantra numeşte 4 stadii, în timp ce Siddha Siddhanta Paddhati, atribuit lui GORAKHNATH, afirmă că VAK - SKATI are cinci stadii, al cincilea fiind MATRIKA]. În microcosmosul fiinţei, PARA, Prima Stare Supremă, Transcendentă a Sunetului Subtil este localizată în MULADHARA CHAKRA, celelalte trei nivele fiind PASHYANTI, MADHYAMA şi VAIKHARI. La nivel macrocosmic însă, PARAVAK reprezintă starea de echilibru perfect între TAMAS, RAJAS şi SATTVA GUNA, fără dualitate. De aceea toate formele şi sunetele, precum şi fonemele (MATRIKA) ce formează numele, îşi au rădăcina în PARAVAK, iar PARAVAK nu este altceva decât Conştiinţa Supremă (CHAITANYA). Malinivijayottara Tantra afirmă:
„Logosul, sau Cuvântul Atot- Transcendent (PARAVAK), conţine în germen toate Sastra sau Agama în forma lor de dincolo de cuvinte, în sensul pur simbolic. Acest Logos se materializează gradat în formă fizică ca silabe sau vocabule şi, acestea formează unitatea cuvântului. În materializarea sa preliminară ca Pashyanti, cele două aspecte ale conştiinţei (subiect - obiect, vorbitor - vorbit) sunt în întregime unite împreună şi cuvintele şi înţelesurile lor nu sunt separate deloc. Obiectele percepţiei în acest stadiu apar ca unite deplin cu subiectul. Prin intermediul stadiului Para, cuvintele şi sensurile lor sunt diferenţiate de celelalte în minte înainte de a fi rostite. În ultimul stadiu (PARA, n. n.) devine Vaikhari deoarece se exprimă ea însăşi prin cuvintele rostite de diferitele organe de vorbire. Astfel Para, formează în final sursa tuturor Shastra emanate ca rostiri în cuvinte din cele cinci feţe ale Supremei Fiinţe, care reprezintă încincita lui Shakti: Chit, Ananda, Iccha, Jnana şi Kriya. Cele cinci sisteme de revelare (a Sinelui Suprem, n. n.), care îşi au originea primordială în Paramashiva prin intermediul celor cinci puteri ale Lui, constituie cele 92 de şcoli de Tantra divizibile în trei clase şi numite Shiva, Rudra şi Bhairava. Prima din acestea menţine doctrina dualităţii specifică de obicei celor 10 sisteme. A doua clasă conţine optsprezece sisteme şi propune doctrina dualităţii-unitate sau Bhedabheda. Ultima, pe de altă parte, este unică în declararea adevărului etern în lumina Monismului Idealist şi predându-şi doctrina în 64 de sisteme.”
Iată de ce rădăcina suport (MULADHARA) ca bază de dezvoltare a corpului material, corespunzând ultimei TATTVA emanate în ordinea Creaţiei (PRITHIVI - TATTVA), este asociată lui PARAVAK în extensia lui finală, Creatoare a realităţii fizice prin MULA - PRAKRITI. MANTRA sămânţă (BIJA) a lui TRIPURA BHAIRAVI este Manifestarea Supremă a Sunetului Divin Creator (PARAVAK), fiind TRIPURA, conţinând Puterea Vorbirii (VAK -SHAKTI) în Manifestare, uniunea dintre SHAKTI (Principiul Lunar) şi SHIVA (Principiul Solar) prin TAPAS (Principiul Focului), şi conţinând Puterea întreită (TRIPURA SHAKTI) formată de Siddha Kaulesha Bhairavi, Sampatprada Bhairavi şi BHUVANESHVARI BHAIRAVI, aspecte inerente în MAHA -TRIPURA - BHAIRAVI [Jnanarnava Tantra afirmă că această BIJA MANTRA este esenţială în SHRI VIDYA PUJA]. BHAIRAVI deţine deci şi controlează perfect aspectele vorbirii (cele 8 SHAKTI „Secrete” (Rahasya Yogini) ce guvernează Puterile Vorbirii sunt, în tradiţia SHRI VIDYA: Vashini, KamesHvari, Modini, Aruna, Vimala, Jayini, Sarveshvari şi Kaulini - ele sunt aspecte ale unora din cele 10 Maha Vidya) şi corelarea perfectă dintre gând - cuvânt - acţiune în corpul adoratorului Ei. KAULINI, Stăpânind complet TAMAS - GUNA, este numele dat acelei SHAKTI care interiorizează vorbirea, cuvintele rostite având o natură lunară, secretă, nocturnă.
