[quote="svayambhu"][quote="arasel"] Este stiut ca veda nu au fost scrise in devanagari ci acesta a fost utilizat cu precadere la publicarea textelor “sacre” de unde s-a tras concluzia ca este strict legat de scrierile sacre, ceea ce nu e tocmai correct din puct de vedere istoric, dar trecem peste.
[/quote]
Este stiut ca Vedele au fost transcrise(probabil in reprezentarea Brahmi) relativ tarziu(probail undeva intre sec. VIII-III î. Hr), in rest erau transmise prin traditie orala….
Este stiu ca si la nivel sonor limba sanscrita a suferit ceva modificari, intrebarea mea este:
forma fonetica e importanta sau e ceva in cel care da mantra?
ar putea functiona o mantra in limba romana ?
Este instrumentul important sau scopul (sau amndoua)?
Crezi ca daca pronunti suta la suta corect mantra, fara sa ti-o dea un maestru si fara sa meditezi la sensul ei, are efect?
(Daca ar fi asa un CD pe care e inregistrat un maestru ar putea sa atinga mukti, la urma urmei de ce nu rezonanta nu functioneaza si pentru el).
Pana la urma sunt mai multe scrieri, si mai multe nivele de sanscrita, mai e mantra asa universala?[/quote]
- Forma fonetica este importanta dintr-un anumit punct de vedere care vine tot din traditia lor. Se afirma si la veda, upanishade [unde apare teoria despre brahman ca Shabda Brahman] si in tantra shakta si in shaiva [nu conteaza trika, siddhanta] precum si in toate derivatiile vajrayana [generic in buddhism] ca sunetul provine din “cer” [sa numin generic asa planul cauzal]. Daca luam teoria simpla shabda brahman este pranava; in sistemul tantra se merge la cele 4 nivele ale sunetului, para, pashyanti, madhyama si vaikhari si ordinea este respectata: de la nivel ultim sunetul devine manifestat ca si cuvant si ia forma ca vak [la fel si in upanishade etc]. Putem aprecia astfel ca rishi [cei care au revelat prima data o mantra] au avut acces la nivel cauzal [sau dincolo de cuvinte] si au exprimat la nivel de vak o anumita fonema sau grup. Daca excludem aceste teorii, nu mai are rost sa vorbim de mantra ca vehicol. Rolul mantrei in nada yoga este de a utiliza forma vocala pentru a dezvolta anumite perceptii etc. din ce in ce mai subtile [toti cei care practica nada yoga inca in India in scoli traditionale expun aceeasi tehnica]. Rolul mantra-ei in tantra [deci in ritualism] este de a evoca divinitatea respectiva. Mantra nu este destinatia finala ci doar un vehicol, mintea este arcul , OM este sageata, Brahman este tinta [sper sa nu gresesc daca spun ca exista in upanishade textual afirmatia asta unde se inlocuieste OM cu atman]. In teoriile tarzii se afirma ca mantra este intruparea respectivei divinitati si evocarea ei o face pe aceasta sa apara [tot ritualismul din mandala face referiri la acest aspect, dar in final tinta este dizolvarea manda-lei, deci iar mantra este vehicol]. De acord cu teoriile stiintifice moderne, un sunet modelat intr-un anume fel creeaza subtil modificari la nivel inclusiv molecular sau fizic, de unde deducem ca emisia unei mantra creeaza modificari la nivel subtil sau aduce in aura o anumita energie [daca doriti sa mergem pe calea asta a teoriilor care dau ca efecte psihosenzoriale rezultate ale executiei corecte]. Deci fonetica este importanta [ar fi cazul ca cineva care a studiat mai bine decat noi sansckrita etc., cum ar fi kapalika, ne poate confirma acest aspect. Tind sa cred cu fermitate ca desi se scrie a+u+m, se pronunta O+m, pentru simplul fapt ca grupurile de vocale asociate in sanscrita dau prin compunere foneme sau vocalbule simple : a+u=o, a+i=e. Acolo unde este precizat exclusiv o anumita forma de pronuntie, asa trebuie practicat.] Daca fonetica este importanta, intelegeti de ce afirm ca gb habar nu a avut despre mantra asa cum se dau ele traditional [nu a spus se pronunta I lung, etc]. Al doilea aspect: daca este important cel care da mantra. Daca luam ritualismul din orient, da, este important. El are mantra virya sau starea de realizare in acea mantra. El nu este doar un vehicol intre divin si cel initiat [de aici tehnica aberanta de insurubare a mantra-elor de catre instructori la Misa] deci inca o data el nu este un simplu vehicol ci are forta interioara de a transmite din nivelul cauzal realizat acea mantra shakti [sau putere efectiva]. Prin urmare, initierea este esentiala in sistemul mantrayana. Nu mai afirm ca sunetul final H care este o aspirata nu se pronunta ce regula, deci este esential sa primim aceste mantra de la cineva [sau o autoritate]. Ma veti intreba dar tu de unde ai mantra, ai primit initieri etc. [Ma rezum sa afirm ca le-am visat, daca se poate spune asa, sau ca le-am inventat, ca sa deviem atentia de la mine pe subiectul de fata]. Sistemul este strict in aceasta privinta [modul de transmitere difera de la un sistem la altul destul de putin, dar se afirma ca o data cu initierea se da o autorizare de a practica]. Nu stiu daca aceasta autorizare are numai rolul de a proteja practicantul, dar stiu ca exista teoria despre mantra si divinitati ce devin inamice celui care nu are autorizarea de a practica. Cu alte cuvinte, nu da buzna la mine in cercul de forta decat atunci cand esti autorizat. Fara a fii pretios, tind sa cred ca yoni mudra poate dinamiza mantra insa exista si cazuri in care nu prea merge [nu o sa zic despre care cazuri].
- Mantra poate functiona in orice limba daca este pronuntata corect. Dar nu orice cuvant este mantra daca asta intrebi. As spune ca ramanem la onomatopee, ceea ce nu are de a face cu teoria originala despre care am pomenit mai sus. Mantra functioneaza cat timp reflecta o realitate subtila in mod direct [strict vorbind despre sistemul din care provine teoria]. Restul este autosugestie.
- Mantra este instrument si este importanta. Scopul final este cel mai important logic, dar analogia explica: nu pot sa ajung in Statele Unite desi mi-am luat bilet de avion etc, pentru ca la ambasada nu mi s-a acordat viza [apropo de autorizare]. Instrumentul utilizat corect face ca scopul sa devina accesibil [nu garanteaza atingerea lui, daca la asta te referi]. O data atins scopul, instrumentul devine inutil [sau este dizolvat, vezi tehnici de dizolvare a diferitelor silabe mantra-ice in corpul subtil o data cu tehnicile de vizualizare complexa in vajrayana]. O mantra se dizolva in alta, etc, Au folosit acest sistem nu pentru a complica tehnica ci pentru a preciza clar etapele drumului. In lipsa oricarui sistem de referinta, mi se pare aberanta afirmatia “o putere cosmica a carei mantra o folosesti, te va calauzi spre alta la un moment dat” [ma abtin sa comentez de ce spun ca e aberanta afirmatia, corect era “orice putere cosmica se dizolva in para, iar para se dizolva in paramashiva etc, ca sa pastram sistemul de tattva existent in shaiva [shaiva siddhanta expune un pic mai matematic sistemul de tattva, trika expune mai mistic, daca se poate face comparatia asta].
- Sensul este explicat de maestru [asa se afirma]. Sa insist putin: aceeasi mantra are o destinatie diferita in functie de sistemul de referinta. O mantra care in hinduism reprezinta o forta cosmica este in vishnuism data ca mantra a lui Krishna iar in budhism e data ca mantra a unei emanatii a nu stiu carui Buddha, desi are acceasi forma. Sensul este dat de traditie. Sunt convins ca daca pronunti 100% corect o mantra [nu prea avem cum sa stim ca e 100% corect daca nu ne-a spus cineva autorizat, dar trecem peste] fara sa meditezi la sensul ei, ai rezultate in japa. Mai mult nu. E repetare mecanica deci are efectele din japa [nu evoci o realitate subtila sau nu o invoci], mintea se poate calma etc. Mecanic chiar si simpla repetare [cu voce tare, sau mental, deci japa] are efecte, spune Shivananda. Dar nu are aceleasi efecte ca in practica mantra yoga. Poti inregistra oricate cd-uri cu exemple de pronuntie a mantra-elor facute de un guru, daca luam tehnica din mantrayana ni se aminteste de “invataturile transmise la ureche” [deci trebuie inca o data sa ne raportam la sistemul de referinta]. As spune unui copil i se da un cd cu vocea unui guru care pronunta o mantra si copilul incepe sa o pronunte mental ca pe un cantecel. E o joaca naiva, dar nu aduce rezultatele practice. Deci instrumentul este perfect dat calea de atingere a scopului nu este data. In acest caz raman la ideea ca nu are nici un efect [sau nu are efectul pentru care sistemul a fost dezvoltat].
- Mantra este universala cat timp cel care o utilizeaza ramane in sistemul de referinta. Fara acest sistem, nu exista universalitate ci doar doctrina rigida, inutila.
Sper ca am reusit sa imi exprim clar parerile [si inca o data, pentru cei autorizati in a emite judecati aiurea, folositi bunul simt si sariti si peste acest post].
ghost dog wrote:
Un hindus sau tibetan poate obtine rezultate prin vizualizari de litere sanscrite in corp, pentru ca insasi alfabetul sanscrit e numit deva nagari - adica e legat de miscarea nagas-urilor prin corp;literele sanscrite sunt nagas in diverse posturi; intre corpul subtil al hindusului, tehnica yoga, forma grafica a mantrei in calitate de pattern energetic si sunetul respectiv exista o legatura si o rezonanta greu de refacut in conditiile noastre; corpul subtil al unui om e structurat de “silabele mistice” din propria traditie; dar fiecare traditie a fost data doar impreuna cu limba care i-a fost vehicul; faptul ca noi mergem la textele tantrice si “luam de-a gata” tehnici care nu au “crescut” din solul nostru rasial “udat” de traditia care ne-a fost “repartizata” a fost considerat de Jung ceva asemanator unui furt; el considera ca occidentul avea deja un fel de hatha yoga, si anume alchimia (dar asta e alta discutie) si ca occidentul isi va produce mai devreme sau mai tarziu propria yoga, pe baza unei renasteri a gnozei crestine pierduta la inceputurile crestinismului
O sa explic punctul meu de vedere si astept sa imi spui unde gresesc:
1. devanagari este azi alfabetul cel mai uzual pentru sanscrita, si inseamna “scrierea zeilor”; unii au propus termenul “urban” ceea ce nu e tocmai corect: vezi wiki
“Sanskrit nāgarī is the feminine of nāgara “urban(e)”, an adjectival vrddhi derivative from nagara “city”; the feminine form is used because of its original application to qualify the feminine noun lipi “script” (”urban(e) script”, i.e. the script of the cultured). There were several varieties in use, one of which was distinguished by affixing deva “deity” to form a tatpurusha compound meaning the “urban(e) [script] of the deities (= gods)”, i.e. “divine urban(e) [script]“.”
Ceea ce afirmi tu cu miscarea “naga” prin corp nu stiu de unde ai scos-o, sau ce erudit a afirmat asta insa interpretarea este una relativ tarzie [vezi mantrayana] si tine contextual strict de mediul mistic si tehnic din care provine teoria despre shabda si nada. Este stiut ca veda nu au fost scrise in devanagari ci acesta a fost utilizat cu precadere la publicarea textelor “sacre” de unde s-a tras concluzia ca este strict legat de scrierile sacre, ceea ce nu e tocmai correct din puct de vedere istoric, dar trecem peste.
2. Naga, in credinta populara [sau laica daca vrei] este denumirea pentru o fiinta supranaturala, avand elemente corporale distincte, de unde denumirea generica de “sarpe”. In hinduism Naga erau adversarii lui Garuda. Trag concluzia ca teoria ta despre naga care circula prin corupul subtil vine sub influente buddhiste unde acestor Naga li se da rolul de pazitori ai textelor sacre [deci iar ne intoarcem la Mantrayana].
3. Te contrazic un pic: intre forma grafica a mantrei pentru hindus in calilate de pattern energetic si sunetul respectiv exista o rezonanta.. sa precizez ca daca este cum zici, tibetanii aia care au preluat sunetele mantrice din sanskrita dar folosesc alfabetul Tibetan [deci o alta grafie] nu au nici o sansa de realizare. Mai bine spunem ca practicile de vizualizare care au la baza simbol grafic si sunet pot fi reproduse si de catre occidentali, insa pentru aceia dintre ei care nu cunosc mai deloc devanagari sau sanscrita, raman cuvinte goale, fara sens. Sunt de acord ca acele conditii nu pot fi reproduse facil nici de catre japonezi etc. De aceea se mentioneaza ca initierea trebuie primita si ca nu sunt de ajuns cartile etc. [iar revenim la samaya a scolilor tantrice superioare, anuttarayoga sau vajrayana, respectiv mantrayana unde vehicolul mantric are o teorie complexa, poate cea mai complexa privitoare la relatia forma-sunet shabda rupa]. Insa teoria mantrayana provine din vechi influente hinduse, sa ne amintim ca se afirma inca din Upanishade ca mantra este forma lui brahman, cel are se manifesta in sunetele asociate literelor sanscrite dar si a altor alfabete posibile. Cred ca sunetul este esential si dupa aceea grafia, altfel orice practicant occidental nu ar avea sanse niciodata sa realizeze mantra yoga fara sa vizualizeze strict simboluri grafice si foneme sanscrite [nu mi se pare corecta teoria asta].
4. “corpul subtil al unui om e structurat de “silabele mistice” din propria traditie”
Iar este valabil strict din punct de vedere hindus, buddhist etc. Ar insemna ca acest corp subtil la crestini e aproape inexistent, sau are silabe mistice putine si ar mai insemna ca evreii de exemplu au in corpul subtil cele “n” nume ale lui YHWH. Te contrazic si aici.
5. Sunt de acord cu tine si inteleg punctul de vedere raportat exact la traditia yoga asa cum e ea la mama ei acasa [daca scoatem contextul din acel areal, e clar se schimba fundamental punctele de vedere]
6. Am citit mult despre teoria lui Jung [in afara de cursurile de la fac. de psihologie unde nu ni s-a spus mare lucru]. Este mai mult decat un furt, este un transfer care nu are prea multe efecte benefice, in general [vezi explozia de secte new-age, care mai de care mai influentate de practici orientale]. Cei care au avut acces direct la traditie au explicat clar teoria si practica asa cum se face acolo. Stiu ca Tucci de exemplu precizeaza directiile cardinale din mandala etc. chiar daca analizeaza si cultural valorile acelui spatiu in alte opere [G. Tucci - “TIBET. Monographie Archeologique”, 240 p., carte pe care am gasit-o la bibiloteca din Piata Amzei prin anul 1996].
7. Nu toti cei din Misa [sau poate nici aia mai avansati] nu au tratat yantra macar ca mandala simplificata. Ramai surprins cum si vajrayana vorbeste despre 5 Kali, etc. Ai dreptate cand precizezi ca simbolurile arhetipale nu trebuie utilizate aiurea etc.
8. Inca o data fac precizarea: asa cum parea cursul la inceput [primii 2 ani] se putea considera o baza de plecare pentru evolutie sau practica. DAR nenorocirea a fost ca oamenilor li s-a cam interzis accesul la alte surse si de aici tehnica secretelor etc. Acesta a fost un alt motiv pentru care am plecat din acel curs. Am venit la acel curs dupa o practica de aproximativ 6 ani de yoga [sau ma rog ce credeam eu ca este, asa rudimentara si culeasa de prin carti] si cu o baza solida despre teoria yoga [tin minte ca m-am apucat in clasa a IX-a sa traduc din franceza teza de doctorat a lui Eliade “Yoga. Essai sur les origines de la mystique indienne” (Librairie orientaliste Paul Genthner) desi nu stiam franceza [cu ocazia asta am mai invatat o limba straina] [cartea o am inca acasa, e veche dar o pastrez bine]. M-a socat ca unele lucruri erau denaturate in mod voit si am inteles ca trebuie sa plec la un moment dat.
Raman deschis la orice fel de interpretare. [Si pentru hauhaurile celor care iar o sa spuna ca am o imaginatie prolifica, va rog, ignorati acest post si mergeti mai departe]. Imi pare bine ca esti realist si sper ca si alti utilizatori vor avea de invatat din ce spui. Si inca o data, nu sunt teoreticianul perfect, nu sunt erudit dar nici nu vreau sa ma fac ca sunt prost si sa nu scriu despre ceea ce exista documentat despre subiect.
MANTRA YOGA
Mantra yoga este tehnica practică, cu numeroase efecte spirituale, ce constă în repetarea sonoră sau intonaţia cu voce tare a unei mantra sau în repetarea tăcută a combinaţiilor (considerate mistice) de sunete. Aceste mantra sunt mai mult decât simple sunete; ele sunt combinaţii de sunete despre care se afirmă că au fost percepute prin intermediul extrasenzorialului de către înţelepţi realizaţi spiritual şi de rishi în timpul stărilor de meditaţie profundă (sau al stărilor superioare modificate de conştiinţă). Mantra, numele dat acestor colecţii speciale de sunete, au fost şi sunt transmise din generaţie în generaţie încă din timpurile legendare în care se spune că au fost revelate. Multe linii spirituale autentice păstrează ştiinţa despre mantra ca importantă parte practică a transmisiei iniţiatice.
În timpul stadiilor timpurii sau incipiente ale practicii yoga, MANTRA aleasă (cel mai adesea dăruită, prin diverse metode de iniţiere unui practicant de către îndrumătorul sau ghidul lui spiritual) va fi repetată mereu şi mereu ca efort de voinţă şi act conştient de centrare a atenţiei cât mai puternic asupra semnificaţiei subtile specifice acelei mantra, corect emise mai întâi vocal şi ulterior doar mental. Această atenţie focalizată sau efort de centrare conştientă a atenţiei permite ca mintea să devină liniştită şi previne mişcările mentalului către alte lucruri sau fapte şi fenomene, pe parcursul realizării tehnicilor de Mantra Yoga. Însă după o anumită perioadă de practică se spune că mantra este repetată automat, fără efort şi că ea se manifestă spontan devenind parte integrală a gândirii sau a mentalului superior. Fluxul mental vibrează atunci odată cu sunetul sau energia manifestată subtil de respectiva mantra. Se spune că această identificare extremă cu esenţa unei mantra conduce la stadiul de meditaţie, numit dhyana yoga, deoarece mentalul este menţinut anterior calm, linişit şi concentrat. Mantra apare astfel ca vehicol sau mod de comunicare între stările obişnuite ale conştiinţei şi supraconştiinţă. Cea mai cunoscută mantra este silaba aum, care este privită ca sunet - rădăcină sau sămânţă sonoră (biija mantra) din care emană toate celelate sunete. S-a afirmat că sunetele Amen şi Amin, pe care le cunoaştem din religia creştină şi islamism , sunt derivat e din aum, aducându-se ca argument şi faptul că zeul suprem al egiptenilor era cunoscut sub numele de Amon, particulă care apare în numele faraonilor indiferent că e vorba de Tutankamon sau Amenhotep. Nu o să insistăm asupra acestor speculaţii. În hinduism există similar foarte multe mantra bine cunoscute cum sunt ram, aum namah shivaaya, aum shanti etc. Fiecare dintre aceste mantra poate fi folosită pentru a obţine stări de conştiinţă elevate, cât timp este repetată ca act devoţional sau ca exerciţiu de concentrare.
Prima atestare a utilizării unor mantra se găseşte în Veda, unde aum este prima mantra şi prima biija-mantra revelată. Cele mai cunoscute bija mantra din Veda erau utilizate de preoţi în realizarea ritualurilor sacrificiale, aceste sunete fiind numite uneori interjectii rituale de către unii dintre primii orientalişti care nu cunoşteau exact sensul lor şi semnificaţia atribuită sau asociată: svAhA, vashat, hanta, svadhA, vaushat, bhUh, bhuvah, svah (transliterat ca swah, pronunţat SUAH), ram , hriim, yam, dam, sam, him, haum, haim, iim, yaam, uum, auh, hum, saam, biija mantra care au fost transmise ulterior în sintezele curentelor tantrice, care le-au făcut celebre. În Atharva Veda există o secţiune numită Atharva -Shirsha, care conţine majoritatea bija-mantrelor ce există astăzi la loc ce cinste în Kundalinii yoga: hriim, kriim, huum, aim, phat, shriim, tham, em, haum, hamsah şi celebrul namah.
Mantra yoga în Upanishade. Upanishadele continuă şi dezvoltă sombolismul legat de mantra. Dacă in Veda, mantra sunt folosite atât ritual cât şi magic, pentru vindecare, îndepărtarea obstacolelor, obţinerea copiilor etc. în upanishadele târzii, care prezintă yoga, mantra devine un vehicul care conduce la divinitate sau devata, uneori neprecizându-se care este acea devata sau zeitate ci insistându-se asupra conceptului de brahman. Puuraanele prezintă la rândul lor un număr de mantra lungi, plecând de la construcţia clasică a lui gayatri mantra. Este interesant că în şcolile şi scrierile tantra acest model de formare a mantrelor lungi apare in mai toate gayatri mantra pentru diferitele shakti, indiferent că e vorba de Kaalii, Taaraa sau altele mai puţin cunoscute. Multe mantra au fost considerate ca având origine tantrică, ceea ce este perfect adevărat. În sistemul vajrayaana, numit uneori mantra yaana, mandala yaana, sistemul de biija mantra devine complex şi denotă precis o numită divinitate sau mai exact, un anumit principiu de conştiinţă sau energia acestuia.
O biija mantra este de regulă o singură combinaţie de sunete în sanscrită sau monosilabă care se termină uzual într-o consoană nazalizată obişnuită m, uneori in dentala t sau în visarga h. Altele sunt primele silabe din numele unei devata, rar aglutinate sau mai degrabă uşor modificate şi terminându-se de regulă în anusvara m. Se vorbeşte în general de patru tipuri de biija mantra. După natura efectelor pe care le determină utilizarea lor sau scopul urmarit de yoghin, mantrele pot fi: 1. Siddha (prieteni perfecţi) , ajutând practicantul să obţină rezultatul dorit indiferent de gradul său de evoluţie, atât timp cât scopurile lui sunt benefice; 2. Saadhya (servitori), ajutând aspirantul să obţină rezultatul dorit fără ca el să se concentreze intens asupra scopului sau fără un efort deosebit din partea lui, ajutorul venind de la diverse entităţi; 3. Susiddha (susţinători), acestea se unesc şi susţin efortul yoghinului şi îi oferă energia necesară atingerii scopului luptând permanent împotriva obstacolelor ce apar aşa cum o armată de călăreţi se grupează în jurul regelui pentru a-l proteja şi a-l conduce la victorie, deşi se supun complet voinţei acestuia; 4. Ari (distrugători), acestea sunt folosite pentru îndepărtarea tuturor obstacolelor, sunt folosite mai ales în riturile de exorcizare sau chiar de ucidere a unor duşmani. Să nu ne mire că indicaţiile referitoare la acestea din urmă rămân mai mereu ascunse. Pentru occidental pare plăcută ideea de a repeta o mantra în scopuri spirituale însă textele abundă de elemente magice în care mantra poate fi folosită în scopuri magice, rituale, malefice. Practic energia unei mantra este neutră, direcţia în care poate fi folosită însă poate fi una pozitivă sau negativă. Textele tantra nu se chinuie deloc să ne prezinte într-o lumină diafană ştiinţa despre mantra ci elementele magice apar precis în ritualuri magice care uneori urmăresc scopuri nu tocmai ortodoxe. Mantra lungă pentru Bagalamukhi, de exemplu, invocă explicit prezenţa zeiţei petru a paraliza mintea, vorbirea şi membrele tuturor duşmanilor. Oricât de simbolic am dori sa tratăm această mantra, este clar că la origine scopul ei ritual a fost unul pur magic. Există 6 acte magice mai puţin ortodoxe însă perfect validate de texte, incluzând chiar şi uciderea unei persoane şi avem ca dovadă la îndemână textul Yantrachintamani, text de magie prin excelenţă.
